Concursul pentru Înalta Curte stârnește critici vehemente
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) au publicat lista judecătorilor admiși în prima fază a concursului de promovare la ÎCCJ, desfășurat între iulie și octombrie 2026. Această etapă inițială, care include verificarea dosarelor candidaților și un interviu, a generat deja discuții aprinse în spațiul public, având în vedere numele controversate care aspiră la aceste poziții cheie în justiția românească.
Printre candidații declarați admiși se numără Liana Arsenie, președinta Curții de Apel București, Dana Gârbovan, președinta Curții de Apel Cluj, și Adrian Chiriac, vicepreședinte al Curții de Apel Iași și soțul procurorului general al României, Cristina Chiriac. Aceste candidaturi au stârnit reacții puternice, unii comentatori considerând situația o „sfidare absolută” și o dovadă a „capturării justiției de propriile clanuri instituționalizate”.
Liana Arsenie, un nume deja popular în urma documentarului Recorder „Justiție capturată” din decembrie anul trecut, a fost recent implicată într-un scandal juridic semnificativ. Potrivit unei sentințe a Tribunalului Pitești din 17 iulie 2026, decizia prin care aceasta l-a mutat pe judecătorul Felix Șalar de la Secția a VI-a Civilă la Secția a IX-a Contencios Administrativ a Curții de Apel București, fără consimțământul acestuia, a fost anulată. Această hotărâre, care poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Pitești, a fost precedată de o decizie definitivă a Curții de Apel Pitești din 24 aprilie 2026, care a dispus suspendarea deciziei de mutare a lui Șalar. Instanțele au constatat că Arsenie a încălcat principiul inamovibilității magistraților, consacrat atât de legislația română, cât și de jurisprudența Curții de Justiție a UE și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Judecătorul Felix Șalar a susținut în fața instanței că mutarea sa a reprezentat o sancțiune mascată, fie pentru că a cerut încetarea detașării sale anterioare la Ploiești, fie pentru că a semnat un apel de susținere a judecătorilor Raluca Moroșanu și Laurențiu Beșu, protagoniști ai aceluiași documentar Recorder. Conducerea Curții de Apel București a justificat mutarea prin „nevoia unei mai bune administrări a justiției” și lipsa locurilor la Secția a VI-a Civilă, argumente respinse de instanță, Șalar demonstrând că patru posturi erau disponibile. Mai mult, s-a constatat că mutarea a fost premeditată, Liana Arsenie întrerupând o delegare a judecătoarei Marilena Neacșu, semnatară și ea a apelului de susținere, pentru a-i face loc lui Șalar. Judecătorii Viorel Terzea, Carmen Anton și Costinel Stăiculescu de la Tribunalul Argeș au acceptat argumentele lui Șalar, invocând o bogată jurisprudență europeană.
Pe de altă parte, Dana Gârbovan, președinta Curții de Apel Cluj, este cunoscută pentru rolul său anterior ca șefă de asociație de magistrați și pentru aspirațiile sale la un post de ministru al Justiției în timpul guvernării PSD. Prezența sa pe lista candidaților la ÎCCJ, alături de Adrian Chiriac, soțul procurorului general, alimentează percepția, exprimată de unii critici, că justiția ar deveni o „feudă personală a elitelor cu spate tare”. Transferul lui Adrian Chiriac la Inspecția Judiciară imediat după numirea soției sale în funcția de procuror general, și ulterior candidatura sa la ÎCCJ, sunt văzute de observatori ca exemple ale unor „pile grele” și al unei „meritocrații de fațadă”.
Contextul acestor candidaturi este unul tensionat în justiția românească, marcat de acuzații frecvente de influență politică și de lipsă de transparență. Documentarul „Justiție capturată” a expus o serie de presiuni și nereguli în sistem, iar cazul judecătorului Felix Șalar, în care abuzurile președintei Curții de Apel București au fost anulate în instanță, subliniază vulnerabilitatea principiilor fundamentale ale justiției. Deși președintele Nicușor Dan a fost criticat de unii comentatori pentru că ar fi „dezinteresat” sau chiar „cocoloșit” în acest context, rolul său constituțional în numirile din justiție este limitat la validarea propunerilor CSM și ale ministrului Justiției, după caz. Criticii sugerează că deciziile care costă România la CEDO ar trebui imputate magistraților responsabili, o propunere ce vizează responsabilizarea individuală în fața abuzurilor.
De ce contează
Acest concurs pentru Înalta Curte de Casație și Justiție este crucial pentru credibilitatea sistemului de justiție din România. Prezența unor nume controversate și acuzațiile de „justiție capturată” subminează încrederea publicului în imparțialitatea și integritatea celei mai înalte instanțe. Deciziile ÎCCJ influențează direct viața cetățenilor și mediul de afaceri, de la cazuri de corupție la litigii civile complexe. Dacă percepția că posturile sunt securizate prin influență, nu prin merit, se consolidează, statul de drept este slăbit, iar eforturile de combatere a corupției și de asigurare a unei justiții echitabile sunt compromise. Această situație poate afecta inclusiv imaginea României la nivel european, în contextul monitorizărilor constante privind funcționarea justiției.
Viitorul acestor candidaturi depinde de etapele ulterioare ale concursului, inclusiv de interviurile în fața CSM și a președintei ÎCCJ. Rămâne de văzut dacă Inspecția Judiciară se va sesiza în cazul abuzurilor constatate în speța judecătorului Șalar și dacă criticile publice vor influența procesul de selecție. De asemenea, reacția instituțiilor europene și a organismelor de monitorizare a justiției va fi importantă.
Întrebarea fundamentală este dacă sistemul de justiție din România va reuși să demonstreze că este capabil de autoreglare și de respectare a principiilor meritocrației și inamovibilității, sau dacă „clanurile instituționalizate” vor continua să-și consolideze pozițiile.