România riscă o criză majoră de carburanți
România se confruntă cu riscul unor noi scumpiri semnificative la pompă și chiar al unei penurii de carburanți, după ce Kazahstanul, principalul furnizor de țiței al țării, a suspendat livrările prin sistemul Consorțiului Conductei Caspice (CPC). Această întrerupere, care a început marți seară, a fost cauzată de atacuri asupra petrolierelor la terminalul de la Marea Neagră, situat lângă portul rusesc Novorossiisk, conform a trei surse din industrie citate de Reuters. Consultantul economic Adrian Negrescu a avertizat că „piața românească a combustibililor intră într-o perioadă de criză fără precedent”, subliniind că acest scenariu era anticipat de luni bune.
Sistemul CPC nu este o rută oarecare, ci artera vitală prin care Kazahstanul, al 12-lea producător mondial de petrol cu 1,8-1,9 milioane de barili pe zi, își exportă aproximativ 80% din țiței. Conducta de 1.500 de kilometri leagă zăcămintele din vestul Kazahstanului de terminalul maritim, unde petrolul este încărcat pe nave. Chiar dacă traversează teritoriul Rusiei, țițeiul kazah este certificat ca fiind de origine kazahă și nu cade sub incidența sancțiunilor occidentale impuse Moscovei, un detaliu crucial care a permis României și altor state europene să continue achizițiile fără restricții legale chiar și după invazia Ucrainei. În 2024, prin conductă au fost transportate 63 de milioane de tone de petrol, dintre care 55 de milioane de tone proveneau din Kazahstan.
Potrivit datelor pentru anul 2025, România își acoperă aproximativ 77% din necesarul de țiței din importuri, restul provenind din producția internă. Din aceste importuri, aproximativ 63% provin din Kazahstan, ceea ce înseamnă că aproximativ jumătate din întregul țiței procesat în rafinăriile românești este de origine kazahă. Restul necesarului este asigurat, în principal, de Azerbaidjan, Norvegia, Libia și alți furnizori mai mici. Această dependență majoră face ca orice perturbare a exporturilor kazahe să aibă un impact direct și sever asupra pieței interne de carburanți.
Adrian Negrescu subliniază că ambele mari rafinării din România sunt puternic dependente de acest flux. Rafinăria Petromidia, controlată de compania petrolieră națională kazahă KMG International (fostă Rompetrol), este alimentată aproape integral cu țiței kazah, primit prin portul Midia. Petrobrazi, rafinăria OMV Petrom, utilizează și ea țiței kazah, deși într-o proporție mai redusă, restul fiind adus prin portul Constanța din alte surse. O astfel de situație, în care politicienii asigurau populația de „surse sigure de aprovizionare” în urmă cu câteva luni, a fost contrazisă de realitatea actuală, demonstrând vulnerabilitatea sistemului.
Experții avertizează că, în lipsa unor măsuri urgente, România riscă o criză a carburanților fără precedent, inclusiv restricționarea consumului, mai ales pentru motorină, unde importurile acoperă 80% din necesar. Adrian Negrescu consideră că Parlamentul ar trebui să discute problema carburanților în sesiunea extraordinară și să declare starea de urgență energetică. Această blocadă pune presiune pe capacitatea României de a-și asigura independența energetică pe termen mediu și lung, o discuție esențială în contextul politic și economic regional tensionat, marcat de conflictul din Ucraina și de reconfigurarea rutelor energetice europene.
Comparativ cu alte state europene, România se află într-o poziție de vulnerabilitate particulară datorită dependenței istorice de un singur furnizor major pentru țițeiul importat. Spre exemplu, țări precum Germania sau Franța, deși au redus semnificativ dependența de gazul rusesc, au diversificat sursele de petrol, apelând la mai mulți furnizori globali, diminuând astfel riscul unei întreruperi majore dintr-o singură sursă. Această diversificare, alături de investițiile în capacități de rafinare și stocare, le oferă o reziliență sporită în fața șocurilor de pe piața internațională. România, în schimb, a continuat să se bazeze pe avantajul competitiv al țițeiului kazah, ignorând parțial riscurile geopolitice.
De ce contează
Această criză are implicații directe și grave pentru fiecare cetățean român. Prețurile la pompă vor crește inevitabil, afectând bugetele familiilor și costurile de transport pentru bunuri și servicii, ceea ce ar putea alimenta inflația. Mai mult, o penurie de carburanți ar paraliza sectoare cheie ale economiei, de la agricultură și transporturi până la servicii de urgență. Situația subliniază necesitatea urgentă a diversificării surselor de aprovizionare și a consolidării securității energetice naționale, o lecție costisitoare în contextul geopolitic actual.
În fața acestei situații, rămâne de văzut ce măsuri concrete vor adopta autoritățile române. Parlamentul va trebui să decidă rapid dacă va urma recomandarea de a declara starea de urgență energetică și ce soluții alternative de aprovizionare pot fi identificate pe termen scurt. Negocierile cu alți furnizori și explorarea rutelor de transport alternative devin prioritare. De asemenea, pe termen lung, este esențială o strategie națională de diversificare a surselor de țiței și de creștere a producției interne, pentru a reduce vulnerabilitatea în fața unor viitoare perturbări geopolitice sau economice.
Rămâne deschisă întrebarea dacă rafinăriile românești au capacitatea tehnică de a procesa țiței de la alți furnizori în volume suficiente și în ce condiții economice.