Situație incertă pentru șantierul naval strategic
Situația Șantierului Naval Damen Mangalia rămâne profund incertă, după ce compania germană Rheinmetall, anticipată drept principalul investitor pentru modernizarea facilității, nu s-a prezentat la prima licitație organizată pe 29 iunie 2026. Absența a generat o serie de întrebări și a scos la iveală complexitatea juridică și economică a șantierului, strategic pentru România, mai ales în contextul programului european SAFE de 920 de milioane de euro pentru achiziția de nave militare.
Pe 28 aprilie 2026, ministrul Apărării, Radu Miruță, anunțase public că Rheinmetall va prelua și moderniza șantierul din Mangalia, în cadrul programului SAFE, care prevede construcția a patru nave de patrulare. Această declarație venea la scurt timp după ce, pe 5 mai 2026, Rheinmetall însuși emisese un comunicat de presă în care își exprima intenția de a prelua șantierul în colaborare cu gigantul maritim MSC, transformându-l într-un hub cu dublă utilizare, militară și civilă. „Preluarea șantierului naval falimentar din Mangalia de către Rheinmetall și MSC ar deschide perspective pozitive pentru viitorul industriei navale și de apărare din România și ar marca începutul unei noi ere”, transmiteau atunci reprezentanții companiei germane, potrivit News.ro.
Două luni mai târziu însă, la prima licitație pentru vânzarea șantierului, niciun investitor, inclusiv Rheinmetall, nu s-a prezentat. Întrebată de News.ro despre motivele neparticipării și despre intențiile viitoare, echipa de relații cu mass-media a Rheinmetall AG, prin Jan-P. Weisswange, a transmis un răspuns evaziv: „Vă rugăm să aveți înțelegere pentru faptul că, din principiu, nu facem comentarii cu privire la chestiuni comerciale aflate în curs de desfășurare”. Această tăcere contrastează puternic cu declarațiile anterioare și adaugă un strat de incertitudine asupra viitorului șantierului.
Situația este complicată de statutul juridic al șantierului. Ministrul Economiei, Irineu Darău, a explicat că infrastructura este marcată de un statut juridic complex: statul român deține doar terenul, în timp ce echipamentele și activele aparțin societății aflate în faliment. Mai mult, peste 95% din masa credală este deținută de fostul partener privat, Damen, existând și un litigiu internațional în derulare. „Nu putem şterge cu buretele această situaţie. Adică falimentul e guvernat de nişte legi, ajungi în procese, mai există şi litigiul internaţional”, a declarat Darău, citat de News.ro. Această realitate, cu datorii de aproximativ 190 de milioane de euro și o valoare de lichidare estimată la 87 de milioane de euro, față de prețul de pornire de 184 de milioane de euro la licitație, descurajează potențialii investitori.
Ministrul Apărării, Radu Miruță, anterior ministru al Economiei (iunie-decembrie 2025), a pasat responsabilitatea interacțiunii cu Rheinmetall către Ministerul Economiei, subliniind că Ministerul Apărării este doar beneficiarul produselor. Miruță a declarat pe 17 iulie că „interacțiunea asta o face Ministerul Economiei, nu o face Ministerul Apărării. Ministerul Apărării este beneficiarul acestor produse.” El a sugerat că investitorii ar putea aștepta ca prețul să scadă până la valoarea reală a șantierului, speculând că nimeni nu dorește să plătească diferența rezultată din „gaura” generată de gestionarea anterioară a statului român cu o altă companie. Totuși, decizia Adunării Creditorilor, controlată majoritar de Damen, prevede șase licitații consecutive la același preț de 184 de milioane de euro, înainte de o eventuală ajustare.
Deși pe platformă nu mai există niciun angajat, ultimele preavize de concediere expirând pe 15 iulie 2026 pentru ultimii 271 de navaliști (din cei 1.011 inițiali), ministrul Economiei, Irineu Darău, a subliniat că „obiectivul zero al instituției rămâne protejarea specialiștilor navali din Mangalia.” El a adăugat că strategia guvernamentală stipulează clar că producția celor patru nave de patrulare să fie realizată local, iar ministerul va condiționa și sprijini reabsorbția forței de muncă prin comenzile de stat garantate în cadrul programului SAFE, indiferent de consorțiul privat care va achiziționa activele.
Un aspect crucial, menționat de ministrul Darău, este că Rheinmetall a semnalat oficial că dimensiunea totală a activelor de la Mangalia depășește nevoile sale curente, concentrate strict pe producția militară. Din acest motiv, compania a analizat participarea la licitație printr-un consorțiu cu MSC, capabil să preia și să opereze componenta comercială/civilă. Faptul că acest consorțiu nu s-a înscris la prima strigare ține strict de strategia comercială a investitorilor privați și de analiza structurii de active scoase la vânzare. Această perspectivă oficială, citată de News.ro, oferă o explicație mai nuanțată decât simpla tăcere a Rheinmetall și speculațiile despre preț.
Programul SAFE, cu un termen de derulare până în 2030, necesită o acțiune rapidă. Întârzierile în preluarea șantierului ar putea afecta calendarul asumat pentru livrările de nave, care ar trebui să debuteze în 2028. Ministrul Miruță a recunoscut anterior că o întârziere va însemna că se va construi mai puțin în România, chiar dacă Rheinmetall are obligația contractuală, sub sancțiunea unor penalități, să construiască navele la Mangalia. Cu toate acestea, el a subliniat că statul român nu poate interveni în procedura de faliment, gestionată exclusiv de lichidatorul judiciar CITR, sub controlul judecătorului sindic.
**De ce contează**
Situația Șantierului Naval Mangalia este un test crucial pentru capacitatea României de a gestiona active strategice și de a atrage investiții majore în sectorul de apărare. Eșecul de a finaliza preluarea șantierului nu doar că pune sub semnul întrebării viitorul a sute de foști angajați și al unei industrii navale cu tradiție, dar ar putea și compromite respectarea angajamentelor României în cadrul programelor europene de înzestrare militară, cum ar fi SAFE. Capacitatea de a moderniza infrastructura de apărare este vitală în contextul geopolitic actual, iar inacțiunea sau lipsa unei strategii coerente ar putea avea repercusiuni semnificative asupra securității naționale și regionale.
Următorul pas procedural important este cea de-a doua licitație, programată pentru 29 iulie 2026, cu termen de înscriere până pe 27 iulie. Prețul de pornire rămâne 184 de milioane de euro, cu o garanție de participare de 18,4 milioane de euro. Dacă nici această licitație, sau celelalte patru care urmează la același preț, nu vor atrage investitori, administratorul judiciar va solicita în instanță, pe 28 septembrie, un alt traseu pentru valorificarea activelor.
Rămâne de văzut dacă statul român va reuși să depășească blocajele juridice și comerciale pentru a asigura un viitor viabil acestui șantier strategic, esențial pentru capacitatea de apărare a țării și pentru economia locală.