Tensiuni reînnoite în comerțul transatlantic cu avioane
Constructorul aeronautic american Boeing a solicitat oficial Guvernului Statelor Unite să intervină și să exercite presiuni asupra Uniunii Europene pentru a obține „transparență completă” în legătură cu un pachet de împrumuturi în valoare de trei miliarde de euro acordat rivalului său european, Airbus. Această acțiune, raportată de agenția Reuters și preluată de Agerpres, riscă să reaprindă tensiunile comerciale transatlantice, la doar câteva zile după ce ambele părți conveniseră prelungirea unui armistițiu tarifar privind subvențiile pentru avioane.
Într-o scrisoare adresată reprezentantului SUA pentru Comerț, Jamieson Greer, consultată de Reuters, Boeing și-a exprimat „surprinderea” față de un anunț făcut pe 29 iunie de Banca Europeană de Investiții (BEI), brațul financiar al UE. Acest anunț a venit la doar patru zile după ce UE susținuse prelungirea armistițiului tarifar cu SUA, semnat inițial în 2021. Producătorul american de avioane a cerut lui Greer să solicite UE „transparență completă cu privire la termenii acestui împrumut” și să explice cum este compatibil cu acordul de armistițiu din 2021, care prevedea un „proces deschis și transparent”.
Acordul din 2021, la care face referire Boeing, a pus capăt unei dispute de 17 ani la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) privind subvențiile acordate ambilor giganți aeronautici. Atunci, atât SUA, cât și UE au convenit să suspende tarifele punitive reciproce și să lucreze la un mecanism de soluționare a disputelor, angajându-se să evite subvențiile care distorsionează piața. Această nouă plângere a Boeing sugerează că, în viziunea companiei americane, UE încalcă spiritul, dacă nu chiar litera, acelui acord.
În replică, Banca Europeană de Investiții a negat orice sprijin neobișnuit acordat Airbus. Un purtător de cuvânt al BEI a declarat că „Acesta este un împrumut normal, cu dobândă, parte a activității generale de finanțare a BEI”, subliniind că instituția finanțează mii de companii anual. Fondurile de la BEI sunt destinate să sprijine Airbus în investițiile sale în tehnologii de vârf până în 2030, cu scopul de a-și extinde poziția de lider în aviația civilă și militară. Aceasta include, cel mai probabil, dezvoltarea de aeronave mai eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil și cu emisii reduse, aliniate obiectivelor europene de mediu, precum și inovații în domenii strategice pentru apărarea europeană.
Contextul istoric al disputelor Boeing-Airbus este unul de lungă durată și complex. Încă din 2004, SUA și UE s-au acuzat reciproc la OMC de subvenții ilegale. În 2019, OMC a autorizat SUA să impună tarife pe bunuri europene în valoare de 7,5 miliarde de dolari anual, ca răspuns la subvențiile ilegale primite de Airbus. Un an mai târziu, în 2020, UE a primit permisiunea să impună tarife pe bunuri americane în valoare de 4 miliarde de dolari anual, vizând subvențiile acordate Boeing. Aceste cifre demonstrează magnitudinea conflictului economic și impactul său asupra comerțului transatlantice, afectând sectoare variate, de la agricultură la produse industriale.
Criticii poziției Boeing, inclusiv analiști economici din Europa, ar putea argumenta că plângerea americană este ipocrită. Ei subliniază că și Boeing a beneficiat de subvenții semnificative, fie direct de la guvernul SUA, fie prin contracte militare masive și avantaje fiscale la nivel de stat, așa cum s-a întâmplat în cazul statului Washington. De asemenea, dacă Boeing ar obține un împrumut substanțial de la o bancă privată americană, cum ar fi JP Morgan, sau ar ceda un procent din acțiuni guvernului SUA, aceste acțiuni nu ar fi considerate de partea americană ca lipsă de transparență sau concurență neloială. Această perspectivă sugerează un dublu standard aplicat în dezbaterea privind subvențiile.
Pe de altă parte, susținătorii poziției Boeing subliniază că un împrumut de trei miliarde de euro de la o instituție publică precum BEI, chiar și cu dobândă, poate oferi un avantaj competitiv semnificativ prin costuri de finanțare mai mici și condiții mai flexibile decât cele oferite de piața liberă. Acest lucru ar putea distorsiona concurența, mai ales într-o industrie cu cicluri lungi de dezvoltare și costuri inițiale enorme, unde un avantaj de finanțare se traduce direct în capacitatea de a inova și de a lansa produse noi mai rapid și mai ieftin. Această dezbatere evidențiază complexitatea delimitării între sprijinul legitim pentru inovație și subvențiile care denaturează piața globală.
De ce contează
Această dispută reaprinsă între Boeing și Airbus, prin intermediul guvernelor lor, are implicații semnificative pentru comerțul global și relațiile transatlantice. Pe lângă riscul de a reintroduce tarife punitive, ceea ce ar afecta consumatorii și industriile de ambele părți ale Atlanticului, ea subliniază provocările continue în stabilirea unor reguli echitabile pentru concurența în sectoare strategice. Pentru România, care are o industrie aeronautică în dezvoltare și este un membru al UE, astfel de conflicte pot influența lanțurile de aprovizionare, investițiile și oportunitățile de colaborare tehnologică, având un impact indirect asupra locurilor de muncă și a creșterii economice.
Situația actuală deschide mai multe întrebări esențiale. Va reuși reprezentantul SUA pentru Comerț să obțină detaliile solicitate de Boeing de la UE și BEI? Cum va răspunde Comisia Europeană la aceste acuzații și va oferi clarificări suplimentare privind termenii împrumutului acordat Airbus? Este posibil ca această dispută să escaladeze din nou la Organizația Mondială a Comerțului, anulând progresele făcute prin armistițiul din 2021?
Rămâne de văzut dacă dialogul diplomatic va prevala sau dacă cele două puteri economice vor recurge din nou la măsuri comerciale punitive, afectând stabilitatea economică globală și relațiile bilaterale într-un moment în care cooperarea este crucială pentru abordarea altor provocări mondiale.