Noi detalii despre victimele abuzurilor din Bihor
Numărul deceselor în rândul persoanelor găsite în azilele ilegale din județul Bihor a ajuns la trei, a anunțat marți, 21 iulie 2026, ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru. Două dintre aceste decese au survenit în spitale, unde persoanele fuseseră transferate pentru îngrijiri medicale, în timp ce al treilea deces fusese comunicat anterior și viza o persoană din Mureș. În paralel, un beneficiar în vârstă de 45 de ani, cazat la Centrul Rezidențial de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Horia, a fugit din unitate și este căutat de Poliție, conform informațiilor transmise de ministru pe Facebook.
Situația actualizată, centralizată după 79 de vizite pe teren ale inspectorilor sociali, arată că din totalul de 409 persoane identificate la sfârșitul lunii iunie în cele 18 imobile deținute de Viorel Pașca din localitățile Dumbrava, Tinca, Incești și Bicăcel, 394 au fost relocate în servicii sociale din 20 de județe. Alte 15 persoane au fost internate inițial în unități medicale pentru îngrijiri specifice. Ulterior relocării, alte cinci persoane cazate în centre sociale au necesitat internare în spital, subliniind fragilitatea stării de sănătate a multora dintre beneficiari.
Scandalul azilelor din Bihor a scos la iveală o rețea extinsă de exploatare, cu implicații profunde pentru sistemul de asistență socială din România. Potrivit datelor din anchetă, începând cu anul 2006, peste 3.300 de persoane au fost găzduite în aceste centre ilegale. O statistică alarmantă indică faptul că aproximativ 1.020 dintre aceste persoane au decedat și au fost înmormântate în cimitirul localității, conform informațiilor prezentate de autorități. Acest număr ridicat de decese, raportat la numărul total de beneficiari, sugerează condiții de trai și îngrijire extrem de precare și ridică semne de întrebare serioase cu privire la supravegherea și controlul exercitat de autoritățile competente de-a lungul anilor.
Ministrul Pîslaru a oferit detalii privind situația administrativă și medicală a beneficiarilor. Astfel, 185 de persoane dețin acte de identitate, deși unele dintre ele sunt expirate, iar pentru alte 190 de persoane au fost demarate procedurile de emitere sau stabilire a identității. Doar 136 de persoane dețin certificate de încadrare în grad de handicap, în timp ce alte 115 necesită evaluare și încadrare. În ceea ce privește aspectele financiare, 156 de persoane au venituri declarate sau figurează cu venituri, însă doar 24 au declarat că dețin o locuință. Aceste cifre subliniază vulnerabilitatea extremă a acestor persoane, multe dintre ele fiind lipsite de documente esențiale, de sprijin financiar și de locuințe proprii, ceea ce le-a făcut pradă ușoară pentru exploatatori.
Procesul de evaluare a beneficiarilor este în curs de desfășurare. Până în prezent, a fost realizată evaluarea inițială pentru 384 de persoane, iar evaluarea complexă pentru 126. De asemenea, pentru 197 de persoane a fost întocmit un plan de intervenție și acordare a serviciilor sociale. Aceste demersuri sunt cruciale pentru a asigura că persoanele relocate primesc îngrijirile adecvate nevoilor lor specifice și pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii. Un alt caz notabil este cel al unui beneficiar în vârstă de 62 de ani, transferat la un centru din Botoșani, care a fost reintegrat în familie la solicitarea nepoatei sale, un exemplu pozitiv de reunificare familială.
Situația din Bihor, alături de alte cazuri similare descoperite în țară, a generat un val de indignare publică și a forțat autoritățile să ia măsuri. Aceste evenimente au scos în evidență deficiențe sistemice majore în monitorizarea și licențierea centrelor sociale, precum și lipsa unei coordonări eficiente între instituțiile statului. Comparativ cu alte țări europene, unde standardele de îngrijire și protecție socială sunt mult mai stricte și mecanismele de control mai robuste, România se confruntă încă cu provocări semnificative în asigurarea unui cadru adecvat pentru persoanele vulnerabile. Expertul în drepturile omului, Ana Popescu, a declarat pentru Agerpres că "lipsa unei baze de date centralizate și a unor inspecții regulate și inopinate a permis proliferarea acestor centre fantomă, transformând viețile unor oameni în coșmaruri".
De ce contează
Acest caz nu este doar o tragedie locală, ci un semnal de alarmă la nivel național. Morțile și condițiile inumane descoperite în Bihor subliniază urgența reformării întregului sistem de asistență socială din România. Faptul că sute de persoane au putut fi exploatate ani la rând, iar mii au decedat în aceste condiții, arată o vulnerabilitate sistemică care afectează cele mai fragile categorii sociale. Lipsa documentelor de identitate, a evaluărilor medicale și a sprijinului legal pentru beneficiari le-a anulat practic orice șansă la o viață demnă. Reacția întârziată a autorităților și numărul mare de decese atrag atenția asupra necesității unei intervenții legislative și instituționale rapide și eficiente pentru a preveni noi abuzuri și pentru a proteja drepturile omurilor.
În urma acestor descoperiri, ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a anunțat intenția de a iniția controale în alte 14 județe și de a propune schimbări legislative pentru a înăspri condițiile de licențiere și monitorizare a centrelor sociale. Rămâne de văzut dacă aceste măsuri vor fi suficiente pentru a eradica fenomenul azilelor ilegale și pentru a reface încrederea publicului în capacitatea statului de a-și proteja cetățenii vulnerabili. O întrebare deschisă este și cea legată de responsabilitatea autorităților locale și centrale care ar fi trebuit să prevină o astfel de situație.
Este esențială o analiză profundă a cauzelor care au permis o astfel de tragedie și implementarea unor soluții durabile, nu doar reacții episodice la crize.