Atmosferă detectată pe exoplaneta LHS 1140 b, un pas spre viață extraterestră

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 5 minute

Pe scurt

Astronomii au detectat în premieră o atmosferă pe exoplaneta LHS 1140 b, aflată la 40 de ani-lumină, o descoperire crucială în căutarea vieții extraterestre. Cu o masă de 5,6 ori mai mare decât a Pământului și o rază de 1,7 ori mai mare, planeta stâncoasă se află în zona locuibilă a stelei sale pitice roșii, cu temperaturi propice apei lichide. Detecția heliului în atmosferă, realizată în 2024 cu telescopul Magellan Clay, confirmă existența unui înveliș gazos, deschizând noi perspective pentru studiul lumilor potențial locuibile.

EN

Brief

Astronomers have for the first time detected an atmosphere on exoplanet LHS 1140 b, located 40 light-years away, a crucial discovery in the search for extraterrestrial life. With a mass 5.6 times that of Earth and a radius 1.7 times larger, this rocky planet is in the habitable zone of its red dwarf star, with temperatures suitable for liquid water. The detection of helium in the atmosphere, made in 2024 with the Magellan Clay telescope, confirms the existence of a gaseous envelope, opening new avenues for studying potentially habitable worlds.

Atmosferă detectată pe exoplaneta LHS 1140 b, un pas spre viață extraterestră
Sursa foto: digi24.ro

Descoperire majoră în căutarea lumilor locuibile

O echipă internațională de cercetători, preponderent de la universități prestigioase din Statele Unite, a anunțat, marți, 21 iulie 2026, detectarea în premieră a unei atmosfere pe exoplaneta LHS 1140 b. Această descoperire, publicată în jurnalul științific *Science*, reprezintă o etapă esențială și cea mai solidă dovadă de până acum în căutarea planetelor asemănătoare cu Pământul, capabile să găzduiască viață dincolo de sistemul nostru solar, potrivit agenției EFE și Agerpres.

„Ceea ce credem, și ceea ce par să confirme noile date, este că LHS 1140 b este o planetă situată la jumătatea drumului între o planetă oceanică (acoperită în întregime de apă, cu oceane de sute de kilometri adâncime) și o gigantă înghețată asemănătoare cu Uranus și Neptun, în a cărei compoziție predomină hidrogenul”, a explicat Jose Antonio Caballero, expert în cadrul Centrului spaniol de astrobiologie (CAB CSIC), într-un interviu acordat EFE. Această declarație subliniază complexitatea și unicitatea compoziției planetei, care ar putea oferi condiții propice pentru viață.

Exoplaneta LHS 1140 b, descoperită în 2017 și aflată la aproximativ 40 de ani-lumină de Terra, are o masă de aproximativ 5,6 ori mai mare comparativ cu cea a Pământului și o rază sau un diametru de circa 1,7 ori mai mare. Ea orbitează o stea pitică roșie, mai veche, completând o rotație în doar 24,7 zile. Caracteristicile sale sugerează o lume stâncoasă, cu o compoziție similară cu cea a Pământului. Planeta primește aproximativ 42% din radiația stelară pe care Pământul o primește de la Soare, ceea ce le-a permis oamenilor de știință să estimeze că temperatura sa este adecvată pentru existența apei în stare lichidă. Totuși, nu se știe încă dacă planetele de această dimensiune au suprafețe similare cu cea a Pământului.

Până la această descoperire, astronomii detectaseră atmosfere pe exoplanete, dar acestea erau asemănătoare cu cele de pe Uranus sau Neptun, dominată de gaze precum hidrogenul și heliul, și nu pe o planetă cu caracteristici comparabile cu cele ale Terrei. Această premieră marchează un punct de cotitură în astrobiologie. Jose Antonio Caballero a subliniat entuziasmul comunității științifice: „În sfârșit! Era și timpul să detectăm semne ale prezenței unei atmosfere pe o planetă asemănătoare Pământului. Adevărul este că LHS 1140 b avea toate șansele să fie prima, dar astronomii încercaseră deja de multe ori înainte, fără succes.”

Indiciile inițiale ale unei atmosfere pe LHS 1140 b au fost observate în 2024, când cercetătorii au detectat scurgeri de heliu folosind puternicul spectrograf al telescopului Magellan Clay de la Observatorul Las Campanas din Chile. Shreyas Vissapragada de la Observatorul Carnegie din California, SUA, a descris momentul ca fiind „absolut emoționant să observ spectrele de tranzit și să-mi dau seama treptat de implicațiile a ceea ce observam.” Heliul a constituit o dovadă clară a existenței unei atmosfere pe o exoplanetă situată în zona locuibilă, o zonă orbitală unde condițiile sunt considerate a fi potrivite pentru existența apei lichide pe suprafața unei planete.

Analizele ulterioare au arătat că atmosfera superioară a planetei este dominată de heliu și săracă în hidrogen, sugerând că alte elemente, precum apa, ar putea rămâne captive la altitudini mai joase, mai aproape de suprafață. Această stratificare atmosferică este crucială pentru menținerea condițiilor de suprafață. Interesant este că, în același sistem stelar, a fost analizată și planeta LHS 1140 c, o planetă mai mică și supusă unei radiații stelare mai intense. Cu toate acestea, în cazul ei, cercetătorii nu au identificat indicii ale existenței unei atmosfere, subliniind particularitatea descoperirii de pe LHS 1140 b.

Această descoperire contrastează cu alte studii asupra exoplanetelor, unde atmosferele detectate până acum erau predominant gazoase și inospitaliere. Spre exemplu, studiile asupra planetelor gazoase gigantice din sistemul nostru solar, precum Jupiter și Saturn, au arătat atmosfere dense, bogate în hidrogen și heliu, dar fără suprafață solidă. Comparativ, LHS 1140 b oferă un scenariu mai optimist pentru căutarea vieții, prin prisma compoziției sale stâncoase și a posibilității apei lichide. \De ce contează Această descoperire este de o importanță capitală pentru astrobiologie și căutarea vieții extraterestre. Confirmarea unei atmosfere pe o planetă stâncoasă din zona locuibilă crește exponențial șansele de a găsi apă lichidă și, implicit, forme de viață. Ea deschide noi direcții de cercetare pentru telescoapele de generație viitoare, cum ar fi Telescopul Spațial James Webb, care vor putea analiza în detaliu compoziția atmosferelor exoplanetare, căutând biomarkeri. Implicațiile pentru înțelegerea formării planetelor și a diversității lumilor din univers sunt profunde, redefinind parametrii căutării. Descoperirea alimentează speranța că nu suntem singuri în univers și oferă o perspectivă tangibilă asupra locurilor unde viața ar putea prospera.

Jose Antonio Caballero s-a declarat convins că această descoperire nu va rămâne singulară, apreciind că „aceasta este prima detectare, dar vor urma multe altele”. Această viziune este împărtășită de mulți membri ai comunității științifice, care anticipează o accelerare a descoperirilor similare odată cu îmbunătățirea tehnologiei de observare. Următorii pași includ utilizarea unor instrumente mai puternice pentru a analiza compoziția detaliată a atmosferei lui LHS 1140 b, în special pentru a căuta semnături de oxigen, metan sau alte gaze care ar putea indica prezența activității biologice.

De asemenea, se va continua căutarea altor exoplanete similare, extinzând harta lumilor potențial locuibile din galaxia noastră și, sperăm, găsind răspunsuri la una dintre cele mai mari întrebări ale umanității: suntem singuri în univers?