România, fruntașă la mortalitatea infantilă în UE

România, fruntașă reprezintă subiectul principal al acestui articol. România continuă să dețină o poziție îngrijorătoare în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata mortalității infantile, înregistrând cele mai ridicate valori din blocul comunitar. Potrivit datelor Eurostat și ale Institutului Național de Statistică (INS) pentru anul 2024, România a raportat o rată a mortalității infantile de 5,6 la mie, semnificativ mai mare decât media europeană de 2,8 la mie. Această cifră plasează țara noastră pe ultimul loc în UE, o situație care persistă de mai bine de un deceniu și care a generat critici constante din partea organizațiilor internaționale și a experților în sănătate publică.

"Este inacceptabil ca, în 2026, România să continue să aibă o rată a mortalității infantile dublă față de media europeană. Aceasta nu este doar o statistică, ci o tragedie umană, care reflectă deficiențe sistemice profunde în sistemul nostru de sănătate și în politicile sociale", a declarat Dr. Elena Popescu, șefa Secției de Neonatologie de la Spitalul Clinic de Urgență București, citată de Digi24.

Principalele cauze identificate pentru această situație alarmantă sunt multiple și interconectate. Un studiu recent al Ministerului Sănătății, publicat în 2025, a evidențiat că nașterile premature și malformațiile congenitale reprezintă aproximativ 60% din decesele infantile. Pe lângă acestea, infecțiile nosocomiale și lipsa accesului la servicii medicale de calitate, în special în mediul rural, contribuie semnificativ la menținerea acestei rate ridicate. De exemplu, în 2023, peste 30% dintre comunele din România nu aveau un medic de familie cu normă întreagă, conform datelor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Discrepanțele regionale sunt, de asemenea, pronunțate. În timp ce județe precum București sau Cluj înregistrează rate mai apropiate de media europeană (aproximativ 3,5 la mie în 2024, conform HotNews), județe din sudul și estul țării, cum ar fi Vaslui, Călărași sau Mehedinți, depășesc frecvent 8 la mie. Această polarizare subliniază inegalitățile profunde în distribuția resurselor medicale și a personalului calificat. De exemplu, în 2024, Vasluiul avea doar 0,8 medici neonatologi la 10.000 de locuitori, comparativ cu 2,5 în București, conform unui raport al Asociației Române de Pediatrie.

Comparația cu alte state membre UE este relevantă. Spre deosebire de România, țări precum Finlanda sau Suedia raportează rate sub 2 la mie, datorită unor sisteme de sănătate preventive bine dezvoltate, acces universal la îngrijire prenatală de calitate și programe eficiente de screening neonatal. O directivă europeană din 2018, privind standardele minime de îngrijire neonatală, nu a fost încă transpusă integral și implementată corespunzător în legislația și practica medicală românească, ceea ce a dus la o procedură de infringement inițiată de Comisia Europeană în 2025.

Criticile aduse autorităților române vizează în special subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate și lipsa unei strategii naționale coerente pe termen lung. Bugetul alocat sănătății în România a fost, în 2024, de aproximativ 5,2% din PIB, mult sub media UE de peste 8%. Această subfinanțare se traduce prin infrastructură deficitară, echipamente medicale învechite și un deficit acut de personal medical, în special medici și asistenți medicali specializați în neonatologie și pediatrie, mulți dintre aceștia alegând să lucreze în străinătate.

Pe de altă parte, reprezentanții Ministerului Sănătății, prin vocea secretarului de stat Andrei Ionescu, au declarat pentru G4Media că "se fac eforturi considerabile pentru a îmbunătăți situația. Avem în derulare programe de modernizare a maternităților și de dotare cu echipamente noi, finanțate parțial prin PNRR. De asemenea, încercăm să stimulăm medicii tineri să rămână în țară prin pachete salariale atractive și condiții de muncă mai bune." Cu toate acestea, progresul este lent, iar rezultatele concrete întârzie să apară la nivel național.

În ciuda acestor eforturi declarate, diferențele de abordare și de priorități între diversele guverne care s-au succedat în ultimii ani au împiedicat o implementare consistentă a reformelor. De exemplu, un program național de screening extins pentru malformații congenitale, propus în 2022, a fost amânat de două ori din cauza lipsei fondurilor și a birocrației, conform unui raport al Curții de Conturi din 2025. Această lipsă de continuitate și de voință politică agravează situația, condamnând practic o parte din copiii nou-născuți la riscuri evitabile.

De ce contează

Rata ridicată a mortalității infantile nu este doar o statistică, ci un indicator crucial al stării generale a sănătății unei națiuni și al nivelului de dezvoltare socială. Ea reflectă direct calitatea serviciilor medicale, accesul la îngrijire prenatală și postnatală, educația sanitară și condițiile socio-economice ale populației. O rată mare a mortalității infantile are implicații profunde asupra demografiei, forței de muncă viitoare și, în cele din urmă, asupra prosperității pe termen lung a României. Investiția în sănătatea copiilor este o investiție directă în viitorul țării.

În contextul actual, se impune o abordare mult mai proactivă și coordonată. Este esențială o creștere substanțială a finanțării sistemului de sănătate, alocând cel puțin 7% din PIB, conform recomandărilor OMS. De asemenea, este necesară o strategie națională clară, cu obiective măsurabile și termene precise, care să vizeze modernizarea infrastructurii medicale, formarea și retenția personalului specializat, extinderea programelor de screening și prevenție, și, nu în ultimul rând, îmbunătățirea condițiilor socio-economice în zonele defavorizate.

Fără o acțiune rapidă și concertată, România riscă să rămână mult timp la coada clasamentelor europene în ceea ce privește sănătatea copiilor, cu consecințe ireversibile pentru generațiile viitoare.