Căldura extremă amenință producția unui simbol italian
Un produs clasic italian, apreciat și în România, este în pericol din cauza căldurii extreme, fenomen care afectează profund regiunea Emilia-Romagna. Nicola Bertinelli, președintele Consorțiului Parmigiano Reggiano și proprietarul unei ferme de vaci de lapte fondate în 1895, a declarat ferm pentru Reuters că „Căldura extremă afectează calitatea și cantitatea laptelui”, ingredient esențial al celebrei brânze. Această declarație subliniază o preocupare majoră pentru o industrie cu o istorie de peste opt secole și o valoare anuală de 4,5 miliarde de euro.
În urmă cu cincizeci de ani, fermierii din Emilia-Romagna deschideau ferestrele grajdurilor doar noaptea pentru a răcori vitele. Astăzi, în fața valurilor de căldură care ating recorduri de peste 40 de grade Celsius, aceste ferestre rămân deschise non-stop. Vacile petrec mai mult timp culcate, mănâncă mai puțin și produc cu până la 10% mai puțin lapte, conform datelor din 2026. Această reducere nu este doar o problemă de cantitate, ci și de calitate, având în vedere că Parmigiano Reggiano autentic este produs exclusiv din lapte, sare și cheag, iar vacile trebuie hrănite doar cu iarbă și fân cultivate local, în cele cinci provincii desemnate.
Bertinelli a explicat că „Dacă nu plouă, iarba nu crește, fânul nu poate fi produs și este imposibil să obținem laptele necesar pentru fabricarea brânzei”. Pentru a combate efectele caniculei, fermierii au instalat ventilatoare și sisteme de pulverizare a apei, însă aceste măsuri au dus la o creștere vertiginoasă a costurilor cu energia. Această situație este similară cu cea din alte sectoare agricole europene, unde fermierii români, de exemplu, se confruntă cu costuri crescute la irigații sau cu pierderi de recolte din cauza secetei prelungite, așa cum s-a întâmplat în 2022 în Bărăgan și în sudul Moldovei, conform Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Creșterea facturilor energetice afectează și administratorii depozitelor unde roțile de brânză sunt maturate. Magazzini Generali delle Tagliate (MGT), o unitate a Credito Emiliano, depozitează peste 500.000 de roți de Parmigiano Reggiano, cu o valoare totală de peste 300 de milioane de euro, în provinciile Reggio Emilia și Modena. Giancarlo Ravanetti, directorul MGT, a declarat că în timpul valurilor de căldură extreme din 2026, consumul zilnic de energie a crescut cu aproximativ 30%. Pentru a contracara acest lucru, MGT a investit în îmbunătățirea sistemelor de răcire și a izolației clădirilor, precum și în creșterea producției de energie din surse regenerabile.
Depozitele climatizate din regiune, cunoscute sub numele de „Banca Parmigiano”, reprezintă o instituție unde tehnologia și tradiția se împletesc. Fiecare roată de brânză este supusă unor inspecții stricte, inclusiv scanări cu raze X, și este verificată săptămânal de experți care folosesc ciocănele pentru a detecta defecte. Ravanetti subliniază că „Factorul uman rămâne esențial și reprezintă adevărata forță a întregului proces”. Paolo Ganzerli, director de vânzări internaționale la grupul alimentar GranTerre, cu venituri consolidate de 1,87 miliarde de euro în 2025, a confirmat îngrijorările legate de creșterea costurilor, avertizând că evenimentele climatice extreme vor afecta atât cantitatea, cât și calitatea laptelui și vor genera costuri mai mari.
Industria Parmigiano Reggiano generează venituri de 4,5 miliarde de euro anual și susține mii de locuri de muncă, contribuind semnificativ la economia locală. Exporturile au reprezentat peste 50% din vânzările globale în 2025, Statele Unite fiind cea mai mare piață externă. Această dependență de exporturi amplifică miza, deoarece orice perturbare a producției ar avea un impact economic global. Situația Parmigiano Reggiano poate fi comparată cu cea a viticulturii din România, unde schimbările climatice forțează producătorii să adapteze soiurile de struguri sau tehnicile de cultivare pentru a menține calitatea vinului, un alt produs agricol cu o puternică identitate geografică.
De ce contează
Criza climatică din Emilia-Romagna nu este doar o problemă locală, ci un semnal de alarmă global. Pentru consumatorii români, care apreciază Parmigiano Reggiano, acest lucru înseamnă potențiale creșteri de prețuri și, pe termen lung, chiar o amenințare la adresa disponibilității produsului autentic. Mai mult, exemplul Parmigiano Reggiano subliniază vulnerabilitatea industriilor tradiționale, bazate pe produse cu denumire de origine protejată, în fața schimbărilor climatice, un aspect relevant și pentru producătorii români de brânzeturi sau alte produse agricole tradiționale. Presiunea costurilor și a condițiilor meteo extreme ar putea duce la o redefinire a metodelor de producție sau la dispariția unor produse emblematice.
Perspectivele pentru industria Parmigiano Reggiano rămân incerte pe termen lung. Deși au fost implementate măsuri de adaptare, precum sistemele de răcire și investițiile în energii regenerabile, costurile asociate acestora sunt semnificative și ar putea fi transferate consumatorilor. Provocarea majoră este menținerea echilibrului între tradiție, calitate și sustenabilitate economică în fața unui climat din ce în ce mai imprevizibil. Paolo Ganzerli a rezumat cel mai bine sentimentul general: „Parmigiano Reggiano există de peste 800 de ani.
Nu vrem să fim ultima generație care îl mănâncă.” Această afirmație subliniază urgența de a găsi soluții durabile pentru a proteja nu doar un produs, ci și o moștenire culturală și economică valoroasă.