Pentagonul pregătește scenarii, în ciuda conflictului din Orientul Mijlociu
Pe fondul reizbucnirii conflictului dintre Statele Unite și Iran, oficiali de rang înalt din Pentagon examinează în secret un potențial nou focar de criză, mult mai aproape de teritoriul american: Cuba. Potrivit CBS News, care citează oficiali americani sub protecția anonimatului, planificatorii militari au analizat în ultimele săptămâni mai multe opțiuni pentru o eventuală acțiune împotriva insulei, inclusiv un asalt aerian condus de Forțele Terestre, care ar implica mii de militari americani și ar fi executat de Divizia 101 Aeropurtată, singura unitate pregătită pentru o astfel de misiune. Acești oficiali au subliniat că informările nu indică o decizie finală a președintelui Donald Trump sau a Pentagonului de a iniția o operațiune.
Orice intervenție militară în Cuba ar pune Pentagonul într-o situație dificilă, având în vedere că o mare parte din resursele și capacitățile ofensive ale armatei americane sunt deja concentrate în Orientul Mijlociu, pentru a susține operațiunile împotriva Iranului. Reluarea operațiunilor militare împotriva Iranului, săptămâna trecută, face o reorientare către Cuba puțin probabilă în acest moment, conform oficialilor citați de CBS News. Aceștia au dezvăluit că războiul cu Iranul a generat tensiuni între președintele Trump și Pete Hegseth, veteran al Forțelor Terestre și fost prezentator Fox News, dar și cu generalul Dan Caine, șeful Statului Major Întrunit, și amiralul Brad Cooper, comandantul Comandamentului Central al SUA.
Secretarul de stat Marco Rubio a subliniat că Statele Unite preferă o soluție diplomatică pentru tranziția către un nou guvern cubanez, condus de tehnocrați și dispus să adopte reforme economice. Cu toate acestea, procesul a stagnat, în pofida intensificării presiunilor financiare asupra armatei cubaneze și a conglomeratului său GAESA, un holding vast controlat de armată, descris de SUA ca un fond fiduciar de 18 miliarde de dolari. Într-o declarație din 11 iulie, Rubio a acuzat regimul de la Havana și „elitele sale corupte” că refuză reformele, preferând să își „perpetueze controlul total” și atașamentul față de o „ideologie marxistă falimentară din punct de vedere moral”. Departamentul de Stat a înăsprit presiunile financiare asupra entităților de stat cubaneze care „direcționează venituri către regim și forțele paramilitare” implicate în reprimarea populației, inclusiv brigăzile de intervenție rapidă.
La sfârșitul lunii trecute, armata americană a organizat o ședință privind conceptul de operațiuni, unde au fost discutate variante preliminare de planificare militară pentru misiuni potențiale. Astfel de informări sunt o practică obișnuită a Departamentului Apărării, analizând obiective, numărul necesar de militari, logistica și riscurile asociate. În ciuda acestor pregătiri, purtătorul de cuvânt interimar al Pentagonului, Joel Valdez, a declarat că instituția „nu comentează operațiuni militare ipotetice” și nici conversațiile private dintre Hegseth și Trump.
Președintele Trump s-a arătat nemulțumit în privat de evoluția Operațiunii „Epic Fury” din Iran, considerând că administrația a ratat o ocazie de a evita prelungirea conflictului la începutul acestui an, când a respins o propunere iraniană privind limitarea programului nuclear. Doi oficiali americani au declarat pentru CBS News că Hegseth a susținut o abordare mai dură față de Iran, în pofida rezervelor exprimate de generalul Caine, ceea ce a contribuit la frustrarea președintelui pe măsură ce campania militară a devenit mai lungă și mai complicată decât se anticipase la începutul războiului, pe 28 februarie. Anna Kelly, purtătoare de cuvânt a Casei Albe, a contrazis aceste afirmații, declarând că președintele „a fost extraordinar de mândru” de modul în care Hegseth și Cooper au condus Operațiunea „Epic Fury”, care, potrivit ei, „a distrus complet rachetele balistice, instalațiile de producție, forțele navale, apărarea aeriană și multe altele ale Iranului”. Ea a adăugat că atacurile recente demonstrează că SUA „pot ataca oriunde și oricând, iar Iranul nu poate face nimic în această privință”.
CBS News a relatat anterior că statul cubanez a achiziționat drone de atac de origine necunoscută. În timpul unei vizite la baza navală americană din Golful Guantanamo, pe 10 iunie, Hegseth a avertizat că „ar fi neînțelept ca guvernul Cubei să încerce să procure sau să obțină acces la tipuri de armament capabile să atingă această bază sau teritoriul american”, adăugând că acest lucru „ar provoca o confruntare pe care nu numai că nu și-o doresc, dar căreia nici nu i-ar putea face față”. Această dispută legată de baza Guantanamo Bay este de lungă durată, datând de la Revoluția cubaneză din 1959, când Fidel Castro a refuzat să încaseze chiriile, susținând că acordul din 1903 nu este valabil.
Deși Hegseth a recunoscut că SUA îi prezintă lui Trump opțiuni militare, el a vorbit și despre posibilitatea unei relații mai pașnice, exprimând speranța ca Statele Unite să devină în curând „un prieten al conducerii guvernului Cubei”. O evaluare anuală a amenințărilor din 2026, publicată de comunitatea americană de informații, descrie Cuba în mare parte ca un mediu favorabil unor rivali geopolitici mai puternici, nu ca pe o amenințare strategică independentă la adresa Statelor Unite. Evaluarea din martie nu menționează capacități militare cubaneze care să amenințe semnificativ SUA și nici nu descrie Havana ca un factor independent de instabilitate.
Confruntarea administrației americane cu regimul de la Havana nu este un fenomen recent. În ultimele 18 luni, Casa Albă a eliminat treptat măsurile de apropiere adoptate în timpul foștilor președinți Joe Biden și Barack Obama, înlocuindu-le cu o campanie de presiuni economice, diplomatice și juridice. Această campanie a izolat Havana și a privat aparatul cubanez de securitate de o parte dintre venituri, în încercarea de a forța o schimbare politică. La câteva ore după revenirea la putere, în ianuarie 2025, Trump a anulat una dintre ultimele decizii de politică externă ale lui Biden și a inclus din nou Cuba pe lista statelor care sponsorizează terorismul, restricționând accesul Cubei la finanțarea internațională și marcând revenirea la strategia de „presiune maximă” aplicată în timpul primului mandat al lui Trump.
Administrația Trump a extins această abordare, când Rubio a reintrodus restricțiile privind tranzacțiile comerciale cu conglomeratul GAESA, susținând că forțele armate, nu sectorul privat, controlează o mare parte a economiei în valută a insulei. Câteva săptămâni mai târziu, Departamentul de Stat a extins restricțiile privind acordarea vizelor în cazul misiunilor medicale cubaneze din străinătate, acuzând Havana că exploatează medici și asistenți medicali printr-un sistem de stat de export al forței de muncă, pe care oficialii cubanezi îl consideră voluntar. Ministrul adjunct de Externe Carlos Fernández de Cossío a declarat pentru Associated Press, în luna iunie, că administrația Trump încearcă să discrediteze mii de medici cubanezi și să priveze țara de o sursă esențială de venituri. Până la jumătatea anului 2025, administrația Trump și-a oficializat abordarea printr-un nou memorandum prezidențial privind securitatea națională, care a extins restricțiile referitoare la călătorii, transferurile de bani și tranzacțiile financiare și a înăsprit aplicarea embargoului.
Campania a fost intensificată la începutul acestui an, când Trump a declarat că statul cubanez reprezintă o „amenințare neobișnuită și extraordinară” și a extins sancțiunile asupra guvernelor și companiilor străine care furnizează petrol insulei. Aceste măsuri au inclus sancțiuni împotriva unor oficiali cubanezi de rang înalt, precum președintele Cubei, Miguel Díaz-Canel. Aceste acțiuni au coincis cu agravarea crizei economice din Cuba, marcată de penurie de combustibil, pene de curent și proteste. Oficialii cubanezi au atribuit situația sancțiunilor americane, în timp ce administrația Trump a indicat drept cauză gestionarea defectuoasă a țării.
În luna mai, directorul CIA, John Ratcliffe, a călătorit la Havana pentru o întâlnire rară cu oficiali cubanezi de rang înalt, transmițându-le că SUA sunt pregătite să extindă cooperarea economică și în domeniul securității dacă Havana „face schimbări fundamentale”. Vizita a fost însă marcată de o notă tensionată, Ratcliffe fiind însoțit de un agent implicat în misiunea americană din ianuarie pentru capturarea fostului lider venezuelean Nicolás Maduro, pe care l-a prezentat oficialilor cubanezi drept omul care le ucisese compatrioții în Venezuela, conform surselor CBS News. Câteva zile mai târziu, Departamentul Justiției l-a pus sub acuzare pe fostul lider cubanez Raúl Castro, în vârstă de 95 de ani, și alte cinci persoane, pentru fapte legate de doborârea, în 1996, a două avioane americane. Punerea sub acuzare a alimentat speculațiile că Raúl Castro ar putea fi arestat într-o operațiune similară celei prin care a fost capturat Maduro. Surse multiple au declarat pentru CBS News că opțiunea preferată ar fi ca familia Castro să părăsească insula din proprie inițiativă, făcând trimitere la întâlnirile administrației Trump cu Raulito, strănepotul lui Castro.
De ce contează
Situația din Cuba este crucială nu doar pentru stabilitatea regională, ci și pentru credibilitatea politicii externe americane. O intervenție militară ar putea deschide un nou front într-un moment în care SUA sunt deja implicate într-un conflict major cu Iranul, tensionând resursele militare și diplomatice. Presiunea economică și juridică exercitată de Washington are un impact direct asupra vieții cotidiene a cetățenilor cubanezi, putând exacerba criza economică și genera instabilitate socială. De asemenea, modul în care SUA gestionează relația cu Cuba va influența percepția internațională asupra rolului său în America Latină și capacitatea de a promova democrația și drepturile omului în regiune, fără a recurge la acțiuni militare controversate.
Ce urmează Perspectivele unei acțiuni militare imediate împotriva Cubei par reduse, având în vedere angajamentul SUA în Orientul Mijlociu și lipsa unei amenințări strategice clare din partea Havanei, conform evaluărilor de informații din 2026. Cu toate acestea, presiunile diplomatice și economice vor continua, iar tensiunile ar putea escalada în cazul în care Cuba își consolidează legăturile cu rivalii geopolitici ai SUA sau dacă incidentele precum achiziția de drone de atac se repetă. Rămâne de văzut dacă administrația Trump va reuși să forțeze o schimbare de regim prin mijloace non-militare sau dacă va fi tentată să ia în considerare opțiuni mai agresive în viitor, mai ales dacă conflictul cu Iranul se stabilizează.
Dialogul, chiar și limitat, în domenii precum migrația, ar putea oferi o cale de detensionare, dar acuzațiile penale împotriva lui Raúl Castro și retorica dură a oficialilor americani sugerează că o normalizare a relațiilor este încă departe.