Cea mai scurtă durată medie a vieții profesionale din Uniunea Europeană
România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește durata medie a vieții profesionale, cu doar 32,7 ani, conform datelor publicate de Eurostat vineri, 17 iulie 2026. Această cifră este semnificativ sub media europeană de 37,5 ani și reprezintă, de asemenea, o situație unică în UE: România este singura țară unde durata medie a vieții profesionale a scăzut în ultimii ani, în timp ce la nivel european a crescut constant.
Potrivit oficiului european de statistică, o persoană în vârstă de 15 ani din UE este estimată să petreacă, în medie, 37,5 ani în activitate pe parcursul vieții, fie ca angajat, fie ca șomer aflat în căutarea unui loc de muncă. Aceasta este o creștere de 2,3 ani față de 2016, când media era de 35,2 ani, și de 0,3 ani față de 2024 (37,2 ani). Contrastul este puternic cu Țările de Jos, liderul clasamentului, unde durata medie a vieții profesionale este de 44 de ani, ceea ce înseamnă că un olandez muncește, în medie, cu aproape 12 ani mai mult decât un român, conform Mediapool.
Discrepanțele sunt evidente și în funcție de gen. Bărbații români au o viață profesională estimată la 36 de ani, a doua cea mai scurtă din UE după Bulgaria (35,9 ani), în comparație cu media europeană de 39,5 ani. Pentru femei, situația este și mai dramatică: româncele muncesc în medie 29,1 ani, fiind pe locul doi de la coada clasamentului, după Italia (28,4 ani), în timp ce media europeană este de 35,4 ani. La polul opus, bărbații din Țările de Jos lucrează 45,9 ani, iar femeile din Suedia 42,3 ani, conform datelor Eurostat din 2025.
Printre motivele invocate de HotNews.ro pentru această situație se numără participarea scăzută a femeilor pe piața muncii, fenomenul pensionărilor timpurii și al pensiilor speciale, șomajul ridicat în rândul tinerilor și intrarea întârziată pe piața muncii. De asemenea, volumul de muncă informală și nedeclarată, alături de factori demografici și de sănătate, contribuie la acest decalaj. Speranța de viață mai scăzută în România, în special în rândul bărbaților, și ratele mai mari de dizabilitate în rândul adulților de vârstă activă sunt aspecte relevante.
Problema pensiilor speciale este adesea adusă în discuție ca un factor major. Categoriile profesionale precum magistrații, polițiștii, jandarmii, militarii și angajații serviciilor secrete beneficiază de legi speciale care le permit să se pensioneze la vârste mult mai mici, uneori chiar la 48-50 de ani. Acest lucru contrastează puternic cu trendul european de creștere treptată a vârstei de pensionare și de menținere mai îndelungată a vârstei active. Unii analiști, citați în secțiunea de comentarii a unui articol Mediapool, argumentează însă că impactul pensiilor speciale, care vizează un procent relativ mic de beneficiari, ar putea fi exagerat în ceea ce privește influența sa asupra mediei generale a vieții profesionale a milioanelor de români, sugerând că ar trebui analizată și corelarea cu speranța de viață sănătoasă.
La nivel european, durata medie a vieții profesionale a crescut cu 2,3 ani între 2016 și 2025, ajungând la 37,5 ani. Acest progres se datorează, conform Eurostat, unei rate mai mari de ocupare a forței de muncă, creșterii vârstei de pensionare în mai multe state membre, unei participări sporite a femeilor pe piața muncii și menținerii mai îndelungate a vârstei active. Decalajul dintre bărbați și femei în UE a scăzut de la 5 ani în 2016 la 4,1 ani în 2025, indicând o convergență lentă, în timp ce în România acest decalaj rămâne pronunțat.
În contextul regional, România este însoțită la coada clasamentului de Italia (33,0 ani), Bulgaria (34,6 ani), Croația (35,1 ani) și Grecia (35,3 ani). La polul opus, după Țările de Jos, se clasează Suedia (43,4 ani), Danemarca (42,6 ani), Estonia (41,5 ani), Irlanda (40,7 ani), Germania (40,2 ani) și Finlanda (40,1 ani), toate având o durată medie a vieții profesionale de peste 40 de ani.
De ce contează
Această situație are implicații profunde pentru sustenabilitatea sistemului de pensii din România și pentru economia națională. O viață profesională mai scurtă înseamnă contribuții mai puține la bugetul de stat și la fondurile de pensii, punând presiune pe resursele publice. De asemenea, reflectă provocări structurale pe piața muncii, inclusiv dificultăți în integrarea tinerilor și menținerea persoanelor în vârstă activă, precum și ineficiența politicilor de stimulare a ocupării forței de muncă, în special în rândul femeilor. Pe termen lung, acest fenomen poate exacerba deficitul de forță de muncă și poate afecta competitivitatea României în cadrul UE.
Pentru viitor, este esențial ca autoritățile române să analizeze detaliat cauzele acestei tendințe negative și să implementeze reforme structurale. Acestea ar trebui să vizeze creșterea participării femeilor pe piața muncii, ajustarea sistemului de pensii pentru a descuraja pensionările timpurii și abordarea șomajului în rândul tinerilor. De asemenea, investițiile în sănătate publică și combaterea muncii informale ar putea contribui la prelungirea vieții profesionale.
Rămâne de văzut dacă PNRR, care include reforme ale pensiilor, va reuși să inverseze acest trend îngrijorător și să alinieze România la standardele europene de durată a vieții profesionale.