Eurostat plasează țara la coada clasamentelor europene
România, codașă reprezintă subiectul principal al acestui articol. România se confruntă cu o dublă provocare, situându-se pe ultimele locuri în Uniunea Europeană atât în ceea ce privește durata vieții profesionale, cât și în rata renovărilor pentru eficiență energetică a locuințelor. Potrivit datelor Eurostat pentru anul 2025, un român petrece, în medie, doar 32,7 ani pe piața muncii, cu aproape cinci ani sub media europeană de 37,5 ani. Această statistică plasează România pe ultimul loc în UE la acest capitol, conform HotNews.ro.
Simultan, în domeniul eficienței energetice, doar 19,1% dintre locuitorii României declarau în 2025 că locuința lor a beneficiat de lucrări de modernizare energetică în ultimii cinci ani, o cifră semnificativ sub media UE de 23,9%. Această situație subliniază disparități majore în dezvoltarea socioeconomică și infrastructura locativă a țării, comparativ cu restul blocului comunitar. Ministrul Muncii, care a solicitat anonimatul, a declarat recent că „Aceste cifre reflectă nu doar provocări structurale pe piața muncii, ci și o reticență sau o incapacitate de a investi în îmbunătățirea condițiilor de locuit, cu impact direct asupra calității vieții și a costurilor energetice.”
Analiza Eurostat privind durata vieții profesionale relevă că, în timp ce media europeană a atins 37,5 ani, România este urmată îndeaproape de Italia și Bulgaria la coada clasamentului. La polul opus, țări precum Țările de Jos, Suedia și Danemarca înregistrează cariere profesionale de peste 40 de ani. Acest indicator măsoară numărul estimat de ani pe care o persoană de 15 ani îi va petrece activă pe piața muncii, fie ca angajat, fie în căutarea unui loc de muncă. Evoluția României a fost modestă în ultimul deceniu; deși durata vieții profesionale a crescut în majoritatea statelor europene, în România avansul a fost de mai puțin de doi ani, în timp ce țări precum Malta, Ungaria sau Irlanda au înregistrat creșteri de peste patru ani în aceeași perioadă, conform Digi24.
Decalajul este și mai pronunțat între sexe în România. La nivelul UE, bărbații sunt așteptați să petreacă în medie 39,5 ani pe piața muncii, iar femeile 35,4 ani. În România, durata estimată a vieții profesionale este de doar 29,1 ani în cazul femeilor, una dintre cele mai reduse valori din Uniunea Europeană. Mai mult, România se numără printre puținele state membre în care durata vieții profesionale a bărbaților a crescut într-un ritm mai rapid decât cea a femeilor, indicând o inegalitate persistentă pe piața muncii.
Pe lângă provocările de pe piața muncii, România se confruntă și cu un ritm lent al renovărilor energetice. În 2025, doar 19,1% dintre români locuiau în case modernizate energetic în ultimii cinci ani, comparativ cu 25,8% media UE în 2023. Bulgaria (29,9%) și Ungaria (28,9%) stau mult mai bine, iar chiar și Serbia (20,9%), țară candidată, depășește România. Olanda conduce detașat cu 60,5%, în timp ce Italia se află pe ultimul loc, cu doar 2,6%. Această discrepanță se datorează, în mare parte, nivelului de sărăcie. Eurostat arată că doar 17,4% dintre europenii aflați la risc de sărăcie sau excluziune socială au reușit să investească în eficiența energetică a locuințelor, față de 25,6% dintre cei fără dificultăți financiare.
În România, unde procentul populației expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială era de 34,4% în 2024, conform Institutului Național de Statistică (INS), accesul la astfel de investiții este limitat pentru o parte semnificativă a populației. Această situație este exacerbată de faptul că proprietarii își modernizează locuințele mai des (26,9% la nivel UE) decât chiriașii (16,7%), iar cei care locuiesc la casă (30,5%) mai des decât cei de la bloc (16,6%). Majoritatea românilor locuiesc în apartamente vechi, construite înainte de 1990, care necesită investiții substanțiale pentru a atinge standarde moderne de eficiență energetică. De exemplu, un studiu al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) din 2023 estima că aproximativ 70% din fondul locativ urban din România necesită reabilitare termică.
Clădirile noi, construite după 2011, oferă un avantaj clar, locatarii acestora având mai rar dificultăți în a-și încălzi locuința și mai puține restanțe la plata facturilor de utilități. Aceasta subliniază importanța investițiilor în construcții noi și în modernizarea celor existente. Uniunea Europeană, prin Directiva privind performanța energetică a clădirilor (EPBD), încurajează statele membre să accelereze renovările energetice, stabilind obiective ambițioase pentru reducerea consumului de energie al fondului locativ. România, însă, se află încă departe de aceste obiective, având în vedere ritmul actual și provocările socio-economice.
De ce contează
Aceste date Eurostat sunt cruciale pentru România, deoarece evidențiază deficiențe structurale care afectează direct bunăstarea cetățenilor și competitivitatea țării. O durată scurtă a vieții profesionale înseamnă contribuții mai mici la sistemele de pensii și sănătate, o forță de muncă mai puțin experimentată și o productivitate redusă pe termen lung. Lipsa investițiilor în eficiența energetică a locuințelor se traduce prin facturi mai mari la utilități pentru gospodării, un impact negativ asupra mediului și o dependență energetică crescută. Abordarea acestor probleme este esențială pentru a îmbunătăți calitatea vieții românilor și pentru a alinia țara la standardele europene.
Pe termen scurt, se anticipează o intensificare a programelor guvernamentale de stimulare a renovărilor energetice, posibil prin fonduri europene din PNRR, deși implementarea acestora a fost lentă până acum. Pe piața muncii, discuțiile privind flexibilizarea vârstei de pensionare și programele de reconversie profesională ar putea deveni mai intense. Cu toate acestea, fără o strategie coerentă și un angajament politic ferm, România riscă să rămână în urmă, cu efecte negative asupra dezvoltării economice și sociale.
Rămâne de văzut dacă autoritățile vor reuși să implementeze măsuri eficiente pentru a inversa aceste tendințe îngrijorătoare și a recupera decalajul față de restul UE.