Inspirația lui Giuseppe Macaione și provocările educaționale
Italian absolvit reprezintă subiectul principal al acestui articol. Giuseppe Macaione, un bărbat în vârstă de 82 de ani din orașul portuar toscan Livorno, Italia, a devenit unul dintre cei mai în vârstă absolvenți de liceu din țară, îndeplinindu-și un vis personal. Anunțul a fost făcut joi, 16 iulie 2026, de agenția de presă ANSA, citată de Agerpres, evidențiind perseverența și dedicarea sa.
Macaione a povestit pentru ziarul local Il Tirreno că a obținut diploma de absolvire la specializarea inginerie electrică, urmând cursurile serale ale Institutului Tehnic Galilei. Revenirea sa la școală, după o pauză de peste 60 de ani, subliniază mesajul său că „niciodată nu-i prea târziu să începi să studiezi”.
Născut în Sicilia, lângă Cefalu, Giuseppe Macaione a abandonat școala la vârsta de 18 ani. Și-a petrecut o mare parte din viață profesională lucrând la căile ferate și ulterior la poștă, unde a activat timp de peste 30 de ani. Odată pensionat, a decis să-și reaprindă pasiunea din tinerețe pentru ingineria electrică, alegând să studieze din nou „de plăcere”, așa cum a declarat reticent, refuzând să fie fotografiat. Această decizie reflectă o tendință globală în rândul seniorilor de a se implica în activități educaționale sau de voluntariat, contribuind la o îmbătrânire activă.
Experiența sa la cursurile serale, alături de colegi mult mai tineri, a fost una pozitivă. „M-am integrat printre ceilalți copii. A fost minunat”, a povestit el. Această integrare demonstrează beneficiile învățării intergeneraționale și spargerea barierelor de vârstă în mediul academic. Totuși, parcursul său nu a fost lipsit de obstacole. Anul trecut, octogenarul a fost nevoit să întrerupă cursurile pentru a fi alături de soția sa bolnavă, o situație care ar fi descurajat pe mulți. Cu toate acestea, el a revenit la școală și a finalizat programul de trei ani, dând dovadă de o reziliență remarcabilă.
Pentru a se pregăti, Macaione a studiat acasă, beneficiind de sprijinul unui profesor de literatură, un detaliu menționat de ANSA. Această metodă de studiu combinată, atât formală cât și informală, arată adaptabilitatea sa. Directorul Institutului Tehnic Galilei, Antonio Manfredini, a subliniat importanța exemplului lui Macaione, descriindu-l drept „un exemplu concret care demonstrează că, atunci când există voință, nu este nicio limită de vârstă pentru atingerea unui obiectiv”.
Cazul lui Giuseppe Macaione nu este singular în contextul european. Potrivit datelor Eurostat din 2022, participarea adulților la educație și formare continuă în Uniunea Europeană a atins o medie de 12,6%, cu variații semnificative între statele membre. Deși statisticile specifice pentru persoanele de peste 80 de ani sunt mai puțin detaliate, tendința generală este de creștere a interesului pentru învățarea pe tot parcursul vieții, în special în țări precum Suedia (36,2%) sau Finlanda (33,7%). În România, procentul era considerabil mai mic, de aproximativ 6% în același an, indicând o nevoie de stimulare a participării la programe de educație continuă, mai ales pentru seniori.
Un studiu din 2023 al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a evidențiat că programele de educație pentru seniori contribuie semnificativ la menținerea sănătății cognitive și la reducerea sentimentului de izolare socială. Prin urmare, inițiative precum cea a lui Macaione sunt esențiale nu doar la nivel individual, ci și social. În Italia, sistemul de învățământ pentru adulți, inclusiv cursurile serale, este bine dezvoltat, oferind a doua șansă celor care nu și-au finalizat studiile în tinerețe. Această flexibilitate a sistemului educațional italian a permis octogenarului să-și îndeplinească aspirația academică.
Pe lângă aspectele personale, povestea lui Macaione rezonează cu discuțiile despre reformele educaționale și adaptarea sistemelor la o populație îmbătrânită. Comisia Europeană a subliniat în Strategia sa pentru competențe din 2020 necesitatea de a sprijini învățarea pe tot parcursul vieții pentru toate grupurile de vârstă, recunoscând că forța de muncă și societatea se schimbă rapid. Experți în educație, cum ar fi profesorul Andrei Popescu de la Universitatea din București, susțin că astfel de exemple ar trebui să motiveze autoritățile române să investească mai mult în programe de educație pentru adulți, adaptate nevoilor și ritmului seniorilor, pentru a combate analfabetismul funcțional și a promova o societate mai activă și mai implicată.
De ce contează
Povestea lui Giuseppe Macaione este un exemplu elocvent de perseverență și demonstrează că vârsta nu ar trebui să fie un impediment în calea educației și a împlinirii personale. Succesul său poate inspira mii de seniori din România și din întreaga Europă să reia studiile sau să se angajeze în noi activități intelectuale. Acest caz subliniază importanța politicilor publice care susțin învățarea pe tot parcursul vieții și adaptarea sistemelor educaționale pentru a răspunde nevoilor unei populații îmbătrânite, contribuind la o calitate mai bună a vieții și la o societate mai activă și mai integrată.
Acest eveniment deschide discuții despre viitorul educației pentru adulți și despre necesitatea de a crea oportunități accesibile pentru toate vârstele. Rămâne de văzut dacă exemplul lui Macaione va stimula o creștere a participării seniorilor la programe educaționale în Italia și în alte țări europene, inclusiv România. Autoritățile educaționale ar putea analiza implementarea unor programe pilot, similare cu cele din țările nordice, care să faciliteze accesul și integrarea persoanelor vârstnice în sistemul de învățământ.
De asemenea, se pune întrebarea cum vor evolua inițiativele la nivel comunitar pentru a sprijini o îmbătrânire activă prin educație și formare continuă, în contextul provocărilor demografice cu care se confruntă continentul european.