Turismul pune presiune pe rezervele critice de apă
Șapte insule grecești din Marea Egee au declarat stare de urgență din cauza secetei severe, o situație exacerbată de temperaturile ridicate și precipitațiile reduse, fenomene atribuite schimbărilor climatice. Astypalaia, una dintre cele mai afectate insule, se confruntă cu rezerve de apă insuficiente pentru a susține atât populația locală, cât și afluxul tot mai mare de turiști, potrivit Reuters și Mediafax. Ministrul elen al Mediului, Stavros Papastavrou, a subliniat gravitatea situației, declarând că „gestionarea resurselor de apă reprezintă o problemă de securitate națională, dar și o condiție esențială pentru dezvoltarea economică și protejarea comunităților locale.”
Pe lângă Astypalaia, starea de urgență a fost instituită și pe insulele Karpathos, Leros, Patmos, Symi, Tinos și Alonnisos. Autoritățile locale se străduiesc să gestioneze această criză, având în vedere că sezonul turistic de vară coincide cu perioada de vârf a consumului de apă. Această discrepanță între cerere și ofertă pune o presiune imensă pe infrastructura existentă, care nu a fost concepută pentru a face față unui asemenea volum.
Insula Astypalaia, renumită pentru forma sa distinctă de fluture și peisajele sale pitorești, depinde în mare măsură de apa îmbuteliată pentru consumul potabil și de un singur lac artificial construit în anii 1990. În timp ce regiunile din nordul și vestul Greciei au înregistrat cea mai umedă iarnă din ultimii ani, această insulă din sud-estul Mării Egee se confruntă cu al doilea cel mai secetos sezon din 2020 încoace. Primarul Nikos Komineas a ilustrat dramatic situația, afirmând că, dacă toate precipitațiile anuale ar fi colectate, nivelul apei ar atinge doar 2,5 centimetri. În prezent, lacul care alimentează principalele localități ale insulei conține aproximativ 150.000 de metri cubi de apă, reprezentând doar o șesime din capacitatea sa totală. Cu un consum zilnic estimat la 900 de metri cubi pe timpul verii, rezervele actuale ar acoperi necesarul pentru doar cinci luni și jumătate, conform Digi24 și Gândul.
Criza apei a forțat atât operatorii din turism, cât și agricultorii să își adapteze rapid activitățile. Maria Alkalai, proprietara unui hotel din Chora, a implementat o inițiativă prin care oferă un voucher de cinci euro turiștilor care renunță la serviciul zilnic de curățenie, în scopul reducerii consumului de apă. Ea intenționează ca viitorul său hotel să fie echipat cu un sistem de colectare a apei de ploaie, evitând astfel construcția unei piscine sau a unui jacuzzi. Pe de altă parte, fermierii resimt direct impactul restricțiilor impuse de autorități. Alimentarea cu apă pentru irigații a fost sistată în anumite zone pentru a proteja rezervele destinate populației. Fermiera Evdokia Palatianou a declarat că și-a văzut culturile compromise după întreruperea alimentării cu apă și că este nevoită să utilizeze apa din propria fântână. Ea a avertizat că, în lipsa unor precipitații suficiente, nu va mai cultiva legume în sezonul următor. Această situație evidențiază vulnerabilitatea agriculturii locale în fața schimbărilor climatice și a gestionării deficitare a resurselor.
Guvernul elen a alocat 15 milioane de euro pentru dezvoltarea infrastructurii de apă pe nouă insule locuite, o investiție crucială pentru combaterea efectelor secetei. Fondurile vor fi direcționate către construirea și extinderea uzinelor de desalinizare, modernizarea rețelelor de distribuție și amenajarea unor noi rezervoare de apă. Astypalaia va beneficia de o investiție specifică de 1,5 milioane de euro, iar o nouă uzină permanentă de desalinizare este programată să devină operațională până la sfârșitul anului 2026. Până atunci, autoritățile utilizează o instalație temporară pentru a asigura necesarul de apă potabilă. Această abordare strategică, care include desalinizarea, este esențială pentru sustenabilitatea pe termen lung a insulelor, având în vedere că Grecia, ca țară mediteraneană, este deosebit de expusă la stresul hidric. Spre comparație, Spania, o altă țară din UE cu probleme similare, a investit masiv în desalinizare încă din anii 2000, operând în prezent peste 700 de uzine de desalinizare, o cifră mult mai mare decât în Grecia.
Cercetătorii de la Centrul Național pentru Cercetare Științifică „Demokritos” avertizează că seceta s-ar putea accentua semnificativ până în 2049, pe măsură ce schimbările climatice vor continua să reducă nivelul precipitațiilor și să crească temperaturile în regiunea Mării Egee. Acest scenariu sumbru impune o regândire fundamentală a strategiilor de gestionare a apei și a politicilor de dezvoltare urbană și turistică. Fără măsuri proactive și investiții substanțiale, viitorul economic și social al acestor insule este pus sub semnul întrebării. Experții subliniază că adaptarea la noile realități climatice nu este doar o opțiune, ci o necesitate stringentă pentru supraviețuirea comunităților și a ecosistemelor locale.
De ce contează
Criza apei din insulele grecești este un semnal de alarmă pentru întreaga regiune mediteraneană, inclusiv pentru România, care se confruntă, de asemenea, cu perioade tot mai lungi de secetă. Dependența excesivă de turism și lipsa unei infrastructuri de apă reziliente pot duce la colaps economic și social. Măsurile adoptate de Grecia, precum investițiile în desalinizare și gestionarea rațională a consumului, oferă lecții valoroase. Pentru România, care are o coastă la Marea Neagră și zone agricole extinse, este crucial să se investească în sisteme de irigații eficiente, în reutilizarea apei și în tehnologii de desalinizare, pentru a preveni crize similare și a asigura securitatea alimentară și hidrică pe termen lung.
Situația actuală din insulele grecești subliniază urgența unei abordări integrate și durabile a gestionării resurselor de apă, pe fondul accelerării schimbărilor climatice. Deși guvernul elen a demarat investiții semnificative, eficacitatea pe termen lung a acestora depinde de implementarea rapidă și de adoptarea unor politici coerente de adaptare. Rămâne de văzut dacă aceste măsuri vor fi suficiente pentru a contracara previziunile sumbre ale cercetătorilor și pentru a asigura un viitor sustenabil pentru insulele mediteraneene.
Întrebările despre echilibrul dintre dezvoltarea turistică și conservarea resurselor naturale vor continua să domine agenda publică, necesitând răspunsuri complexe și soluții inovatoare din partea autorităților și a comunităților locale.