Inițiativă pentru excluderea Rusiei și Belarusului
Nouă state membre ale Uniunii Europene, printre care și România, au solicitat oficial Comisiei Europene reducerea finanțării acordate organizațiilor sportive internaționale care permit participarea sportivilor din Rusia și Belarus în competiții. Anunțul a fost făcut marți, 14 iulie 2026, de Ministerul Culturii din Estonia, potrivit agenției Reuters, marcând cea mai puternică acțiune colectivă a statelor UE de a folosi pârghia financiară împotriva mișcării olimpice, în contextul Jocurilor Olimpice de la Los Angeles din 2028.
Propunerea, adresată comisarului european pentru echitate intergenerațională, tineret, cultură și sport, Glenn Micallef, vizează organisme de anvergură precum Comitetul Internațional Olimpic (CIO), Federația Mondială de Natație (World Aquatics) și Federația Internațională de Scrimă (FIE). Această inițiativă survine după ce, pe 7 iulie, comitetul executiv al CIO a ridicat provizoriu suspendarea Comitetului Olimpic Rus și a indicat că restricțiile anterioare impuse sportivilor ruși nu mai erau aplicabile, o decizie care a stârnit un val de nemulțumire în rândul țărilor est-europene și nordice.
Cele nouă țări semnatare – Estonia, Danemarca, Finlanda, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, România și Suedia – au cerut excluderea acestor organisme de conducere din programul Erasmus+ al UE și din alte scheme de sprijin financiar. Într-o scrisoare comună, statele au subliniat că „respectarea drepturilor omului, a statului de drept și a relațiilor pașnice între națiuni se numără printre principiile fundamentale pe care se bazează sportul internațional și mișcarea olimpică”. Această poziție reflectă o preocupare profundă pentru valorile europene și internaționale, considerate a fi subminate de deciziile recente ale organismelor sportive.
Argumentul central al celor nouă țări este că readmiterea sportivilor ruși și belaruși în competiții ignoră realitatea dură a concurenților ucraineni. Aceștia nu se pot antrena în condiții egale din cauza strămutării, a distrugerii infrastructurii sportive din Ucraina sau a înrolării în forțele armate. Potrivit declarației, „orice afirmație conform căreia sportul poate fi separat de politică sună fals atunci când mii de ucraineni nevinovați și-au pierdut viața și când sportul continuă să fie instrumentalizat de regimurile rusești și belaruse”. Această instrumentalizare, conform surselor citate de Reuters, este evidentă în modul în care sportul este folosit de Moscova și Minsk pentru a-și promova interesele geopolitice, în ciuda conflictului armat.
Pe lângă retragerea sprijinului financiar, propunerea celor nouă țări include și limitarea participării organizațiilor care nu respectă aceste reguli la forumurile sportive europene cheie și la discuțiile privind dezvoltarea, conduse de UE. Această măsură ar putea avea un impact semnificativ asupra influenței și legitimității acestor organisme în spațiul european. Contextul istoric arată că presiunile politice și economice au jucat adesea un rol crucial în deciziile organismelor sportive internaționale. De exemplu, boicoturile Jocurilor Olimpice din 1980 și 1984 au demonstrat vulnerabilitatea mișcării olimpice la tensiunile geopolitice. În prezent, conform datelor Eurostat din 2025, programele UE dedicate sportului și tineretului, precum Erasmus+, au alocat peste 300 de milioane de euro anual pentru proiecte sportive, o sumă considerabilă care ar putea fi redirecționată.
Deși Comitetul Olimpic Internațional susține principiul neutralității politice a sportului, criticii, inclusiv Ministrul Sportului din Polonia, Kamil Bortniczuk, au declarat în trecut că această neutralitate este imposibilă în contextul unui război de agresiune. Ei argumentează că prezența sportivilor ruși, chiar și sub drapel neutru, este percepută ca o normalizare a conflictului și o legitimare a regimurilor agresoare. Pe de altă parte, CIO și alte federații internaționale au argumentat că excluderea totală a sportivilor pe baza naționalității contravine principiilor nediscriminării și autonomiei sportului. Această divergență de opinii creează o tensiune fundamentală între guvernele naționale și organismele sportive internaționale, cu implicații majore pentru viitorul competițiilor globale.
De ce contează
Această inițiativă are implicații profunde pentru relația dintre sportul internațional și politica europeană. Prin utilizarea pârghiei financiare, statele UE încearcă să impună o aliniere a valorilor olimpice cu principiile democratice și de drept internațional. O eventuală reducere a finanțării ar putea forța organismele sportive să reevalueze deciziile privind participarea sportivilor ruși și belaruși, având un impact direct asupra prestigiului și resurselor acestora. De asemenea, semnalul transmis este clar: neutralitatea în fața agresiunii nu este o opțiune acceptabilă pentru un număr tot mai mare de state membre UE.
Următorii pași vor include discuții la nivelul Comisiei Europene și o potențială evaluare a programelor de finanțare. Rămâne de văzut cum va răspunde CIO și celelalte federații internaționale la această presiune crescândă. Este posibil ca decizia finală să depindă de evoluția conflictului din Ucraina și de coeziunea statelor membre UE în menținerea unei poziții ferme. În contextul pregătirilor pentru Jocurile Olimpice de la Paris din 2024 și Los Angeles din 2028, această confruntare ar putea reconfigura peisajul sportului internațional, forțând o redefinire a rolului și responsabilităților organismelor de conducere în fața crizelor geopolitice.
De asemenea, se așteaptă o reacție din partea Comitetului Olimpic Român și Sportiv (COSR) cu privire la poziția României în această alianță europeană.