Un plan secret și controversat al serviciilor israeliene
Serviciul de spionaj israelian Mossad ar fi derulat un plan secret, de mai mulți ani, pentru a-l reinstala pe fostul președinte iranian Mahmoud Ahmadinejad la conducerea de la Teheran, transformându-l într-un pion central al unei potențiale schimbări de regim. Această strategie, descrisă de surse precum The New York Times și Haaretz, a reprezentat „asul din mânecă” pe care premierul Benjamin Netanyahu l-ar fi prezentat președintelui american Donald Trump la începutul conflictului din Orientul Mijlociu.
Potrivit investigațiilor jurnalistice, demersul de racolare a lui Ahmadinejad ar fi început în 2022 și ar fi continuat chiar și după declanșarea campaniei militare israeliene în Gaza. Detaliile operațiunii, denumite intern „Operațiunea Motanul Încălțat” de către Haaretz, au scos la iveală o realitate paralelă a conflictului, unde un inamic istoric al Israelului ar fi fost cultivat pentru a prelua puterea. Această abordare a fost prezentată partenerilor americani ca o soluție finală pentru stabilitatea regională, în contextul escaladării ostilităților.
Logistica operațiunii a implicat sprijinul discret al unor aliați europeni, care ar fi facilitat vize și invitații oficiale pentru a masca deplasările suspecte. The New York Times relatează că directorul Mossad de la acea vreme, David Barnea, ar fi călătorit personal la Budapesta pentru o întâlnire directă cu Ahmadinejad, în marja unei conferințe academice la Universitatea Ludovika, în 2024. O altă întâlnire ar fi avut loc în iunie 2025, cu doar câteva zile înainte ca Israelul să execute primele lovituri strategice asupra Iranului. Haaretz adaugă că importanța misiunii a fost atât de mare încât Barnea ar fi lipsit de la o reuniune de securitate convocată de premierul Netanyahu, în plină ofensivă militară din Fâșia Gaza.
Acceptarea colaborării cu Israelul de către Ahmadinejad, un antisemit notoriu și un critic vocal al statului evreu în timpul mandatului său (2005-2013), reflectă un pragmatism cinic. Potrivit rapoartelor, el ar fi acceptat că nu mai putea reveni la putere prin mecanismele interne ale regimului iranian și ar fi văzut intervenția străină ca pe singura sa cale de întoarcere. Un asociat apropiat ar fi declarat pentru The New York Times că Ahmadinejad se considera un reformator și că, odată ajuns la putere, Iranul ar recunoaște Israelul și s-ar alătura Acordurilor Avraam. Pentru a justifica acest pact secret, fostul președinte și-ar fi moderat discursul public, prezentându-se ca un reformator capabil să oprească dezastrul economic și să evite distrugerea țării.
Această transformare de imagine a fost observată și prin îmbunătățirea cunoștințelor sale de limba engleză și prin criticile aduse măsurilor represive ale autorităților iraniene împotriva protestatarilor, după încheierea mandatului său. De altfel, relațiile sale cu liderii Republicii Islamice s-au deteriorat considerabil, iar Consiliul Gardienilor i-a respins de trei ori candidatura pentru o nouă funcție prezidențială, ceea ce a contribuit, probabil, la deschiderea sa către o colaborare externă.
Planul israelian, deși avansat, ar fi provocat divergențe în cadrul conducerii de la Ierusalim. Fostul consilier pentru securitate națională Tzachi Hanegbi ar fi catalogat proiectul drept o „fantezie”, iar șeful Statului Major al armatei israeliene, Eyal Zamir, ar fi cerut suspendarea operațiunii. Cu toate acestea, premierul Benjamin Netanyahu ar fi decis continuarea acesteia, subliniind importanța pe care o acorda acestui scenariu.
Cronologia stabilită de jurnaliștii de investigație confirmă accelerarea contactelor secrete chiar în pragul declanșării războiului hibrid. The New York Times, citând oficiali iranieni, susține că Ahmadinejad ar fi fost evacuat din locuința sa de agenți Mossad și dus într-o locație sigură din Teheran pe 28 februarie 2026, ziua în care atacurile aeriene israeliene l-au ucis pe liderul suprem Ali Khamenei. Ulterior, Ahmadinejad ar fi părăsit adăpostul în circumstanțe neclare și s-ar afla acum în custodia serviciului de informații al Corpurilor Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), sub regim de izolare și arest la domiciliu pentru cooperare clandestină cu agențiile de informații inamice. Publicația Iran International și postul public de radio israelian Kan au relatat, de asemenea, despre aceste evenimente.
Informațiile privind arestarea sa au fost parțial infirmate și parțial confirmate de evenimente recente. Pe 14 iulie 2026, Ahmadinejad a apărut la televiziunea de stat iraniană, la un eveniment memorial organizat la Teheran pentru fostul lider suprem Ali Khamenei. În filmări, el părea palid, dar a zâmbit și a dat din cap, ridicând o mână într-un gest de liniște. Biroul său a respins acuzațiile din The New York Times, numindu-le „afirmații în stil hollywoodian” și negând că s-ar afla în arest la domiciliu, afirmând că lucrează ca de obicei. Cu toate acestea, sursele citate de HotNews și Digi24, bazate pe The New York Times și Haaretz, menționează că apariția publică ar fi fost scurtă și extrem de protejată, fiind reținut imediat după eveniment.
Alex Vatanka, directorul programului pentru Iran din cadrul Middle East Institute de la Washington, a pus sub semnul întrebării momentul apariției acestor informații și autenticitatea lor, afirmând: „Dacă Mossad investise atât de mult într-o asemenea operațiune, de ce l-ar fi lăsat să plece? Este posibil ca aceste informații să urmărească și crearea unor tensiuni în interiorul regimului iranian.” Nici guvernul israelian, nici autoritățile iraniene și nici Mahmoud Ahmadinejad nu au comentat public informațiile publicate, creând un vid de confirmare oficială.
De ce contează
Aceste dezvăluiri, chiar dacă neconfirmate oficial, arată o dimensiune ascunsă și extrem de complexă a conflictului din Orientul Mijlociu. Ele sugerează că Israelul explorează opțiuni neconvenționale pentru a destabiliza regimul iranian, mergând până la colaborarea cu foști inamici declarați. Pentru România și Europa, o astfel de strategie, dacă ar fi reală, ar sublinia fragilitatea securității regionale și implicarea unor actori externi în politica internă a statelor. De asemenea, ridică întrebări etice și strategice privind utilizarea unor figuri controversate în planuri de schimbare de regim, cu potențial de consecințe imprevizibile pentru stabilitatea globală.
În ciuda apariției sale publice recente, soarta lui Mahmoud Ahmadinejad rămâne incertă. Contradicțiile dintre relatările media și declarațiile biroului său, alături de lipsa unui comentariu oficial din partea Israelului sau Iranului, lasă multe întrebări deschise. Este posibil ca aceste informații să fie o campanie de dezinformare menită să creeze tensiuni în interiorul regimului iranian, așa cum sugerează analistul Alex Vatanka. Pe termen scurt, situația lui Ahmadinejad va fi monitorizată îndeaproape, iar orice mișcare a sa sau a regimului iranian va fi analizată pentru a decela adevărul din spatele acestei povești complexe de spionaj și politică internațională.
Pe termen lung, succesul sau eșecul unor astfel de operațiuni clandestine ar putea influența strategia regională a Israelului și stabilitatea viitoare a Iranului.