Diplomația turcă și angajamentele aliaților au schimbat tonul
La recentul Summit NATO de la Ankara, desfășurat la începutul lunii iulie 2026, președintele american Donald Trump a trecut printr-o transformare remarcabilă, de la un ton ostil la unul conciliant, în doar câteva ore. Inițial, Trump a amenințat că va întrerupe comerțul cu Spania și a calificat aliații europeni drept „inutili” din cauza lipsei de sprijin în războiul împotriva Iranului. Cu toate acestea, spre finalul reuniunii, a declarat liderilor NATO că a simțit „dragoste în aer”, potrivit unei analize a publicației spaniole El Pais, preluată de Rador.
Această schimbare drastică de dispoziție, alături de declarațiile sale contradictorii, a marcat întregul summit și a subliniat încă o dată natura imprevizibilă a liderului celei mai mari puteri nucleare. „A fost un summit magnific, cu oameni incredibil de inteligenți”, a afirmat ulterior Trump la o conferință de presă, exprimându-și, în prealabil, surpriza față de numărul mare de jurnaliști prezenți. Atmosfera generală și acțiunile diplomatice au fost concepute pentru a flata ego-ul președintelui american, care a menționat că liderii i-au spus: „Domnule, vă iubim foarte mult. Adulții sunt cei care spun asta. Nu-i așa că este minunat?”.
Pregătirile pentru summit, conduse de secretarul general al NATO, Mark Rutte, și președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, au durat un an. Totul, de la decorațiuni și cina de gală până la structura scurtă a întâlnirii, a fost minuțios planificat pentru a minimiza riscurile și a-l convinge pe Trump să nu se retragă din Alianță. Washingtonul anunțase deja retrageri de trupe din Europa și încetarea furnizării de capabilități strategice, precum avioane de vânătoare și submarine, către Alianță. Marți, Trump a amenințat chiar cu retragerea tuturor trupelor din Europa, iar miercuri dimineață a avut o izbucnire de furie, provocând temeri că ar putea anunța noi retrageri NATO.
După aceste tulburări publice, întâlnirea privată s-a desfășurat într-un ton diferit. Fiecare aliat a avut la dispoziție mai puțin de cinci minute pentru a-și prezenta contribuțiile la Alianța Atlantică, o practică standard, dar accentuată la Ankara pentru a evita plictiseala președintelui Trump, ușor de distras. Excepție au făcut președintele SUA, secretarul general Rutte și președintele Erdoğan. Când i-a ascultat pe aliați, Trump și-a schimbat atitudinea, declarând europenilor în sala închisă: „Vrem să rămânem cu voi”.
În discursurile lor, liderii europeni și președintele canadian au oferit prezentări concise despre cheltuielile militare. Președintele lituanian, Gitanas Nauseda, a subliniat că țara sa investește 5,33% din PIB în apărare, în timp ce prim-ministrul estonian, Kristen Michal, a raportat 5,10%. Ambii au purtat insigne cu simbolul 5%, o aluzie la cererea lui Trump ca aliații să atingă acest procent până în 2035. Președintele polonez Karol Nawrocki, considerat un aliat al lui Trump, a menționat că Polonia investește 4,68% din PIB în apărare, având contracte cu firme americane și o creștere semnificativă față de 2014, când dedica 1,86% apărării. Prim-ministrul danez Mette Frederiksen, criticată anterior de Trump pentru amenințările legate de Groenlanda, a indicat o creștere a cheltuielilor de la 1,15% în 2014 la 3,49% în prezent.
Prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez, vizat de atacurile lui Trump în dimineața zilei respective, a explicat că Spania investește 2% din PIB și va ajunge la 2,1%, fiind a treia țară care și-a crescut cel mai mult cheltuielile. Sánchez a detaliat contribuția armatei spaniole la misiunile NATO și a anunțat participarea Marinei Spaniole la o nouă misiune strategică în Atlanticul de Nord, Marea Baltică și Arctica. Erdogan, la rândul său, a lăudat eforturile aliaților și l-a mulțumit Spaniei pentru desfășurarea bateriilor de rachete Patriot în Turcia, gest apreciat și de Slovacia și Letonia.
O sursă diplomatică a declarat că „Liderii au citat cifre și procente, unii au lăudat conducerea americană, iar acest lucru l-a convins oarecum pe Trump.” Aceeași sursă a adăugat că Trump „a avut impresia – și Rutte s-a asigurat de asta – că aliații avansează pe calea stabilită de el.” Conferința de presă finală, marcată de divagații ale președintelui american, și comentariile sale din avionul de întoarcere, în care a lăudat Spania – pe care o numise anterior „un partener teribil” și „oameni răi” – au confirmat schimbarea sa de dispoziție.
Sosirea lui Trump la Ankara fusese într-o dispoziție proastă din cauza situației din Iran, unde el considera încetarea focului cu Teheranul ca fiind terminată, anunțând noi atacuri. Ospitalitatea turcească, fastul și ceremonialul, orchestrate de președintele Erdogan, l-au fermecat pe Trump, cunoscut pentru afinitatea sa față de „oameni puternici” și recepții grandioase. Președintele turc și soția sa, Emine Erdogan, au găzduit o cină somptuoasă cu onoruri militare la palatul prezidențial, la care Melania Trump nu a participat. Cadourile oferite de Erdogan, inclusiv un revolver gravat, o biografie a sa și seturi personalizate de pixuri și caiete, au contribuit la îmbunătățirea stării de spirit a lui Trump. Această schimbare a fost vizibilă și în timpul întâlnirii bilaterale cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, căruia i-a promis licențe pentru fabricarea de rachete Patriot în Ucraina, o cerere veche a Kievului pentru apărarea împotriva invaziei rusești.
Summitul s-a încheiat cu o declarație finală concisă, care a reafirmat angajamentul aliaților față de apărarea comună, în conformitate cu principiul „unul pentru toți și toți pentru unul” din Articolul 5 al Tratatului NATO, un principiu contestat anterior de Trump. Deși situația s-a calmat, un diplomat a remarcat că „ar putea exista o altă izbucnire în curând”, iar surse aliate recunosc că este incert dacă un summit va avea loc anul viitor, dată fiind turbulența recentă.
De ce contează
Acest summit de la Ankara subliniază fragilitatea relațiilor transatlantice și impactul semnificativ pe care personalitatea unui lider îl poate avea asupra diplomației internaționale. Schimbările rapide de dispoziție ale președintelui american au creat incertitudine, punând sub semnul întrebării coeziunea NATO. Succesul diplomației turcești și angajamentele aliaților de a-și crește cheltuielile militare arată o adaptare strategică pentru a menține angajamentul SUA, dar și o vulnerabilitate a Alianței în fața unor potențiale decizii unilaterale. Pentru România, acest context este crucial, deoarece securitatea națională este intrinsec legată de stabilitatea și unitatea NATO, iar orice slăbire a Alianței ar putea avea implicații directe asupra apărării și poziției sale geopolitice.
Concluzie Summitul NATO de la Ankara a demonstrat capacitatea Alianței de a gestiona provocările diplomatice complexe, în special cele legate de retorica imprevizibilă a președintelui american. Prin eforturi coordonate și o abordare strategică, aliații au reușit să reorienteze discuțiile către angajamente concrete de apărare și să reafirme principiile fundamentale ale NATO. Cu toate acestea, incertitudinea privind viitoarele summituri și recunoașterea potențialului unor noi „izbucniri” subliniază necesitatea unei vigilențe continue și a unei diplomații proactive.
Rămâne de văzut dacă această „dragoste în aer” va persista sau dacă Alianța se va confrunta din nou cu turbulențe, mai ales în contextul situației geopolitice volatile, în care amenințările din regiuni precum Orientul Mijlociu continuă să influențeze agenda internațională.