Schimbare de ton față de presiunile americane
Summitul nato reprezintă subiectul principal al acestui articol. La recentul summit NATO de la Ankara, aliații europeni și Canada au demonstrat o schimbare notabilă de abordare față de presiunile constante ale președintelui american Donald Trump. Deși au reușit să obțină câteva aprecieri din partea liderului de la Casa Albă, obiectivul lor principal nu mai este concilierea necondiționată, ci asumarea responsabilității pentru propria securitate. Această nouă strategie este susținută de creșterea cheltuielilor pentru apărare și de o încredere sporită în propriile capacități, potrivit unei analize Politico.eu.
„Nu am venit aici ca să-i fac pe plac lui Trump... Dacă am venit aici, a fost pur și simplu pentru a-mi asuma responsabilitatea într-o situație de securitate axată pe descurajare”, a declarat pentru POLITICO ministrul de Externe al Luxemburgului, Xavier Bettel, subliniind că acțiunile europenilor sunt motivate de propriile nevoi de securitate, nu de dorința de a satisface cerințele americane. Un diplomat NATO de rang înalt, citat sub anonimat, a adăugat că „trebuie să facem asta pentru noi înșine”, reflectând un sentiment generalizat de oboseală față de retorica alarmistă a lui Trump.
Contextul summitului a fost marcat de un an de tensiuni fără precedent în cadrul Alianței. Donald Trump a amenințat că va prelua Groenlanda, a anunțat retragerea a mii de militari americani din Germania și a pus sub semnul întrebării principiul apărării colective, conform surselor citate. În ciuda acestor provocări, statele membre au venit la Ankara hotărâte să evite o nouă criză, concentrându-se pe consolidarea unității și pe demonstrarea angajamentului față de obiectivele comune.
Miercuri, cei 32 de lideri ai Alianței au aprobat o declarație care angajează statele membre să investească în noi capabilități militare, inclusiv drone, și reafirmă că Iranul nu trebuie să obțină niciodată arme nucleare. De asemenea, au fost evidențiate noi contracte de achiziții militare în valoare de peste 50 de miliarde de dolari, măsuri care, deși răspund parțial solicitărilor anterioare ale lui Trump, sunt prezentate de aliați ca fiind în primul rând în interesul securității europene. La finalul summitului, Trump s-a declarat mulțumit, descriind reuniunea drept „o întâlnire extraordinară” și lăudând „afecțiunea” și „unitatea” dintre statele participante, o interpretare care contrastează cu tonul inițial al declarațiilor sale.
Debutul conferinței fusese mult mai tensionat. Trump și-a reluat atacurile obișnuite la adresa aliaților pe care îi considera că nu cheltuiesc suficient pentru apărare și a celor care nu au sprijinit Statele Unite în conflictul cu Iranul. El a reiterat și ideea ca SUA să preia Groenlanda de la Danemarca, o sugestie care a stârnit reacții ferme. „Nu sunt mulțumit de NATO din cauza a ceea ce au făcut în privința Groenlandei și nu sunt mulțumit de NATO pentru că nu au vrut să ne ajute în problema Iranului”, a declarat președintele american, amenințând chiar că va limita relațiile comerciale cu Spania din cauza nivelului redus al cheltuielilor sale pentru apărare, o statistică nedeclarată în documentele oficiale.
Însă, de această dată, aliații nu s-au lăsat impresionați. Lider după lider, inclusiv parteneri apropiați ai Washingtonului precum Letonia, și-au exprimat sprijinul pentru Danemarca. Președintele Letoniei, Edgars Rinkēvičs, a declarat ferm că „Groenlanda este o parte indispensabilă a Danemarcei”, iar premierul Islandei, Kristrún Frostadóttir, a subliniat că „Groenlanda aparține poporului Groenlandei”. Premierul Belgiei, Bart De Wever, a criticat chiar intervenția americană împotriva Iranului, afirmând că, deși campania este „justificată” pentru a împiedica Teheranul să obțină arme nucleare, „dacă operațiunea a fost bine planificată și bine executată, asta este o altă discuție – nu pare să fi decurs prea bine”.
În spatele ușilor închise, Trump a adoptat un ton mai moderat, lăudând Polonia, Germania și statele baltice pentru majorarea cheltuielilor de apărare, potrivit a două persoane prezente în sală. Deși a reiterat plângerile privind cheltuielile reduse ale unor țări, nu a mai menționat Spania și nu a făcut nicio referire la Groenlanda. Această schimbare de ton a fost percepută de aliați mai puțin ca o victorie a retoricii americane și mai mult ca o confirmare a eficienței propriilor lor eforturi de consolidare a apărării. Potrivit lui Ed Arnold, cercetător principal asociat la Royal United Services Institute și fost oficial NATO, majorarea cheltuielilor pentru apărare ale aliaților reduce capacitatea Statelor Unite de a exercita presiuni asupra acestora, oferind Europei o mai mare autonomie strategică.
Această evoluție este crucială pentru viitorul relațiilor transatlantice. Pe măsură ce statele europene își asumă o parte mai mare din povara apărării, ele își redefinesc și identitatea strategică în cadrul NATO. Cancelarul german Friedrich Merz a afirmat că majorarea cheltuielilor pentru apărare este în interesul Europei, o poziție susținută și de Xavier Bettel, care a declarat că „discursurile lui Trump ne-au făcut să înțelegem că ar fi bine să ne putem baza și pe noi înșine”. Această nouă paradigmă sugerează o Alianță mai echilibrată, în care contribuția europeană nu mai este doar o reacție la cererile americane, ci o inițiativă strategică proprie.
De ce contează
Această schimbare de atitudine a aliaților europeni la summitul NATO de la Ankara este fundamentală pentru redefinirea relațiilor transatlantice și pentru consolidarea autonomiei strategice a Europei. Prin asumarea unei responsabilități mai mari pentru propria apărare, statele membre își reduc vulnerabilitatea la presiunile externe și își consolidează capacitatea de a acționa în interesul propriu. Aceasta contribuie la o Alianță mai robustă și mai echilibrată, capabilă să facă față provocărilor globale fără a depinde exclusiv de Statele Unite. Pentru cetățenii europeni, înseamnă o securitate sporită și o voce mai puternică pe scena internațională.
În concluzie, summitul de la Ankara a marcat un moment pivotal în evoluția NATO. În timp ce Trump a încercat să impună o agendă centrată pe interesele americane, aliații europeni au demonstrat o unitate și o determinare crescute de a-și urma propriile obiective strategice. Declarațiile ferme privind Groenlanda și criticile voalate la adresa operațiunilor americane în Iran indică o nouă eră de asertivitate europeană. Rămâne de văzut cum va influența această schimbare de paradigmă dinamica viitoare a Alianței și dacă Statele Unite vor accepta o parteneriat bazat pe egalitate, mai degrabă decât pe subordonare.
Următorul summit, programat pentru 2027, va fi un test crucial pentru soliditatea acestei noi abordări.