Seceta persistă, afectând drastic transportul fluvial
Debitul dunării, reprezintă subiectul principal al acestui articol. Debitul Dunării la intrarea în România, în secțiunea Baziaș, a atins un nivel alarmant de scăzut, situându-se la aproximativ 1.800 – 1.900 metri cubi pe secundă (mc/s) în perioada 11-18 iulie 2026. Această valoare este de aproape trei ori mai mică decât media multianuală a lunii iulie, care este de 4.700 mc/s, conform prognozei Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), citată de Agerpres. Această scădere continuă a nivelului Dunării generează efecte tot mai vizibile și preocupante în sudul țării, transformând o problemă hidrologică într-o criză economică și ecologică.
Potrivit Digi24, nivelul actual al Dunării este considerat un nou minim istoric, iar hidrologii avertizează că, dacă situația se menține, consecințele asupra navigației și transportului fluvial se vor agrava semnificativ în perioada următoare. Daniel Naicu, directorul Administrației Bazinale de Apă Jiu, a declarat că "sunt niveluri scăzute, într-adevăr, niveluri apărute mai devreme", menționând că s-a intervenit prin lucrări de dragaj, fiind extrase aproximativ 100.000 de metri cubi de aluviuni pentru a menține firul navigabil.
Prognoza trimestrială a hidrologilor pentru luna iulie 2026 estima un debit maxim al Dunării de 3.800 mc/s și un minim de 2.200 mc/s, ambele valori fiind sub media multianuală. Realitatea din teren indică însă o situație chiar mai gravă, cu debite sub aceste estimări minime. Pe râurile interioare, debitele vor fi, în general, în creștere ca urmare a precipitațiilor prognozate sub formă de aversă, exceptând prima zi a intervalului de prognoză, când vor fi relativ staționare. Cu toate acestea, pe durata întregului interval, sunt posibile creșteri mai importante de niveluri și debite pe unele râuri din zonele de deal și de munte, datorită averselor mai însemnate cantitativ.
Regimul hidrologic se va situa la valori cuprinse între 30-50% din mediile multianuale lunare pe parcursul lunii iulie, potrivit INHGA. Există, însă, diferențe regionale semnificative: pe râurile din bazinul hidrografic al Ialomiței, bazinele superioare ale Jiului și Buzăului și pe cursul Jiului, valorile vor fi mai mari (50-80%), în timp ce pe râurile din bazinele hidrografice Crasna, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Bârlad și pe cele din Dobrogea, debitele vor fi sub 30% din mediile multianuale.
Unul dintre cele mai vizibile efecte ale scăderii debitului este suspendarea temporară a activității bacului de la Bechet, un punct vital de trecere pentru turiști și transportatori către Bulgaria și Grecia. Un localnic, citat de Digi24, a subliniat că "firul navigabil este foarte strâmt" și că nivelul Dunării "scade de la an la an". Această situație nu este un incident izolat, ci o tendință observată pe termen lung, generată de seceta prelungită și lipsa precipitațiilor în întreg bazinul Dunării, care se întinde pe o suprafață de peste 800.000 km² și traversează zece țări.
Fenomenele extreme, cum ar fi seceta severă din 2022, care a dus la cele mai scăzute niveluri ale fluviului din ultimii 100 de ani în unele zone, au demonstrat vulnerabilitatea infrastructurii de transport. Atunci, debitul mediu lunar înregistrat la Baziaș în august a fost de 2.300 mc/s, semnificativ sub media multianuală de 5.260 mc/s pentru acea lună, conform datelor ANAR. Această repetare a unor minime istorice subliniază o problemă sistemică legată de schimbările climatice și gestionarea resurselor de apă. Deși lucrările de dragaj, cum cele menționate de directorul ABA Jiu, sunt esențiale pentru menținerea navigației, ele reprezintă soluții punctuale, nu o rezolvare pe termen lung a cauzelor.
Contrastul dintre necazul transportatorilor și localnicilor și "bucuria altora", cum ar fi șoferii amatori de senzații tari care folosesc porțiunile secate ca piste de drift, evidențiază diversele fațete ale impactului. Un localnic a descris cum o insulă care iarna este acoperită de 30 de metri de apă este acum accesibilă pe uscat, ilustrând vizual gravitatea situației.
**De ce contează**
Scăderea dramatică a debitului Dunării are implicații profunde pentru economia României și a regiunii. Navigația fluvială, o componentă esențială a transportului de mărfuri vrac, precum cereale, minereuri și produse petroliere, este grav perturbată. Restricțiile de tonaj și suspendarea unor rute duc la costuri operaționale crescute pentru transportatori, întârzieri și, în cele din urmă, la prețuri mai mari pentru consumatori. Pe termen lung, afectează competitivitatea porturilor dunărene și capacitatea României de a-și valorifica poziția strategică pe Coridorul VII Pan-European. De asemenea, ecosistemul Deltei Dunării este amenințat de modificările hidrologice, cu impact asupra biodiversității și a resurselor piscicole.
**Concluzie**
Situația actuală a Dunării necesită o abordare strategică și coordonată la nivel național și european. Pe lângă măsurile imediate de dragaj și dirijare a traficului, este imperativă dezvoltarea unor soluții pe termen mediu și lung pentru adaptarea la schimbările climatice. Acestea includ investiții în infrastructuri de irigații eficiente, sisteme de avertizare timpurie, dar și promovarea unor politici de gestionare durabilă a apei la nivelul întregului bazin hidrografic al Dunării. Colaborarea transfrontalieră este crucială pentru a asigura un viitor viabil pentru cel mai important fluviu al Europei, pe fondul unor prognoze climatice care indică o intensificare a fenomenelor de secetă și a extremelor hidrologice în regiune.
Întrebarea rămâne dacă autoritățile vor reuși să implementeze măsuri preventive și adaptative suficiente pentru a atenua impactul acestor fenomene recurente.