Legitimitate, răzbunare și schimbări de putere
Iranul a organizat o procesiune funerară de o săptămână pentru a-l jeli pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, ucis la 28 februarie 2026, în timpul războiului cu Statele Unite și Israel. Evenimentele publice, orchestrate de stat și încheiate pe 9 iulie, au atras sute de mii de oameni în întreaga Republică Islamică. Cu toate acestea, un personaj-cheie a lipsit în mod notabil: Mojtaba Khamenei, fiul și succesorul desemnat al fostului lider. "Absența sa este semnificativă din punct de vedere politic, pentru că subliniază dilema centrală a succesiunii. Mojtaba poate moșteni funcția, dar nu și autoritatea tatălui său", a declarat Alex Vatanka, directorul Programului Iran de la Institutul Orientului Mijlociu, citat de Radio Free Europe.
Mojtaba Khamenei ar fi fost rănit în același atac aerian israelian care i-a ucis tatăl și nu a mai fost văzut în public de la succesiunea sa în martie. Autoritățile au invocat preocupări legate de securitate pentru absența sa la funeralii. Această absență, spun experții, a lovit și mai mult legitimitatea lui Mojtaba și a amplificat incertitudinile privind cine conduce de fapt țara cu aproximativ 90 de milioane de locuitori. Alegerea sa ca succesor a fost una controversată, deși a asigurat continuitatea în timpul războiului. A înfuriat însă susținătorii guvernamentali, care au considerat succesiunea ereditară o trădare a rădăcinilor antimonarhiste ale Revoluției Islamice din 1979.
Potrivit lui Vatanka, autorul cărții "Bătălia ayatollahilor din Iran", "Ținerea lui ascuns ar putea evita aceste acuzații, dar lasă și transferul de legitimitate vizibil neterminat. Regimul poate coregrafia continuitatea, dar nu poate crea autoritate personală peste noapte". Pentru mulți iranieni, Mojtaba Khamenei rămâne un mister. Deși bărbatul în vârstă de 56 de ani a emis declarații scrise, nu a fost publicată nicio imagine, înregistrare video sau vocală a sa.
Farzan Sabet, expert în Iran la Institutul de Studii Postuniversitare din Geneva, a subliniat că legitimitatea în Republica Islamică, similar altor regimuri autoritare, este esențială pentru baza sistemului. "Pentru majoritatea iranienilor, Mojtaba va avea probabil chiar mai puțină legitimitate decât tatăl său și va părea mai slab, dar își poate stabili autoritatea în rândul principalilor susținători ai regimului, mai ales dacă devine mai vizibil după ce rănile sale se vor vindeca sau situația de securitate va permite acest lucru", a afirmat Sabet. El consideră că acest obstacol poate fi depășit.
În ciuda absenței sale din viața publică, serviciile de informații americane indică faptul că Mojtaba Khamenei joacă un rol important în strategia de război și în gestionarea discuțiilor de pace cu Statele Unite. Într-un mesaj publicat pe contul său de Telegram, datat vineri, 10 iulie 2026, Mojtaba Khamenei a jurat răzbunare pentru "sângele liderului martirizat și al tuturor martirilor acestor două războaie, vărsat de ucigașii criminali și fără onoare". El a asigurat că numele persoanelor vizate "figurează pe o listă", conform Reuters și AFP, preluate de Agerpres. Acest mesaj a venit după ce la înmormântarea tatălui său au existat apeluri deschise la uciderea președintelui american Donald Trump, iar iranienii au aruncat cu pietre într-un panou cu imaginea acestuia, potrivit Digi24.
În replică, președintele american Donald Trump a amenințat Iranul cu "1000 de rachete" și "alte mii" dacă guvernul iranian va încerca să-l asasineze. Într-o postare pe Truth Social, Trump a declarat că a ordonat armatei americane să fie pregătită "să decimeze și să distrugă complet toate zonele Iranului" pentru o perioadă de un an, cu posibilitatea de prelungire. Aceste declarații subliniază climatul de tensiuni regionale extreme, în care relațiile dintre Iran, Statele Unite și Israel sunt marcate de ostilitate și amenințări reciproce, conform surselor citate.
Timp de decenii, puterea în Iran a fost centralizată în mâinile lui Ali Khamenei, care a avut ultimul cuvânt în toate chestiunile importante de stat și a condus țara cu o putere de fier din 1989 până la asasinarea sa. Însă, de la uciderea sa și succesiunea lui Mojtaba Khamenei, procesul decizional de la Teheran s-a schimbat. Alex Vatanka a explicat că "Iranul nu a înlocuit liderul suprem cu o conducere colectivă, dar Ali Khamenei a petrecut decenii construind instituții capabile să guverneze alături de lider".
Biroul Liderului Suprem, Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) și Consiliul Suprem de Securitate Națională, principalul organism de elaborare a politicilor țării, "împart acum povara zilnică a luării deciziilor, în timp ce liderul suprem arbitrează din ce în ce mai mult, în loc să direcționeze personal, fiecare problemă majoră", a adăugat Vatanka. IRGC, ramura de elită a forțelor armate iraniene, care a jucat întotdeauna un rol cheie în politică, este acum considerată forța politică dominantă în Republica Islamică, potrivit experților. Consiliul Suprem de Securitate Națională, sub conducerea lui Mohammad Baqer Zolqadr, un fost comandant al IRGC, rămâne de asemenea influent.
Experții remarcă și rolul personalităților civile de rang înalt, precum președintele Masud Pezeshkian, ministrul de Externe Abbas Araqchi și Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului și negociatorul-șef cu Statele Unite. Sabet a concluzionat că "IRGC era cel mai puternic actor din stat când Ali Khamenei era în viață și rămâne cel mai puternic actor astăzi, chiar mai puțin restricționat în cadrul și de către sistem în absența sa". El a adăugat: "Cu toate acestea, se pare că încă se fac eforturi pentru a construi un consens între părțile interesate cheie din sistem, în cadrul căruia IRGC joacă un rol supradimensionat".
Rezultatul acestor schimbări, spun experții, este că deciziile sunt luate din ce în ce mai mult prin acord instituțional, mai degrabă decât prin autoritatea personală a unui singur om. "Acest lucru face ca procesul de elaborare a politicilor să fie mai lent și mai precaut, dar și mai rezistent, pentru că responsabilitatea este distribuită în întregul sistem, mai degrabă decât să revină exclusiv liderului suprem", a conchis Vatanka. Această distribuție a puterii ar putea oferi stabilitate pe termen lung, dar și o potențială lipsă de agilitate în fața crizelor. Contextul regional actual, marcat de ostilitate crescută față de SUA și Israel și de apeluri la răzbunare din partea noului lider, necesită o coerență decizională rapidă, pe care noul sistem ar putea să nu o ofere cu ușurință.
De ce contează
Absența și profilul redus al lui Mojtaba Khamenei, combinat cu promisiunea sa de răzbunare, indică o tranziție complexă a puterii în Iran. Aceasta nu este doar o chestiune de succesiune, ci de redefinire a întregului sistem politic. O conducere mai colegială, deși potențial mai stabilă, ar putea reacționa mai lent la evenimentele regionale volatile. Pentru cetățenii iranieni, aceasta înseamnă incertitudine privind direcția țării, mai ales în contextul unui conflict deschis cu puteri occidentale. Pentru comunitatea internațională, riscul de escaladare în Orientul Mijlociu crește, având în vedere retorica belicoasă și distribuția responsabilității decizionale.
Concluzie Situația actuală din Iran, marcată de succesiunea controversată a lui Mojtaba Khamenei și de absența sa din spațiul public, ridică semne de întrebare fundamentale despre viitorul Republicii Islamice. Promisiunea de răzbunare pentru moartea tatălui său, Ali Khamenei, alături de amenințările reciproce cu Statele Unite, creează un climat regional de maximă tensiune. Modul în care noua conducere, mai instituționalizată și mai puțin centrată pe o singură figură, va gestiona aceste provocări va fi crucial.
Rămâne de văzut dacă Mojtaba Khamenei își va asuma un rol mai vizibil pentru a-și consolida legitimitatea și cum va influența această nouă structură de putere deciziile strategice ale Iranului pe termen lung, în special în contextul războiului și al relațiilor externe fragile.