Scădere demografică accentuată și îmbătrânire rapidă
Populația României va înregistra o diminuare semnificativă, ajungând la 15,633 milioane de persoane până în anul 2080, o scădere de 3,410 milioane de locuitori (-17,9%) față de nivelul înregistrat la 1 ianuarie 2025, când se situa la 19,043 milioane. Aceste date alarmante provin din cele mai recente proiecții ale Institutului Național de Statistică (INS), publicate vineri, 10 iulie 2026, cu ocazia Zilei Mondiale a Populației, marcată anual pe 11 iulie. Fenomenul de îmbătrânire demografică se va accentua, cu implicații profunde asupra structurii sociale și economice a țării, conform Agerpres și datelor INS.
La 1 ianuarie 2025, populația rezidentă a României număra 19,043 milioane de locuitori, dintre care 51,5% trăiau în mediul urban, iar populația feminină reprezenta 51,2% din total. Comparativ cu 1 ianuarie 2024, s-a observat deja o reducere a populației tinere (0-14 ani) cu 92.200 de persoane, ponderea acesteia scăzând la 15,4% din totalul populației rezidente. În contrast, ponderea populației vârstnice (65 ani și peste) a crescut de la 20% la 1 ianuarie 2024 la 20,3% un an mai târziu, adăugând 45.100 de persoane la această categorie de vârstă. Potrivit proiecțiilor INS pentru 2080, ponderea populației tinere va scădea la 13,7%, a celei adulte (15-64 ani) la 60,4%, în timp ce populația vârstnică va crește la 25,9% din total.
Datele INS subliniază că vârsta medie a populației rezidente a continuat să crească, atingând 42,8 ani la 1 ianuarie 2025. Această accelerare a procesului de îmbătrânire demografică este reflectată și de indicele de îmbătrânire, care a urcat de la 81 de persoane vârstnice la o sută de persoane tinere la 1 ianuarie 2005, la 131,3 la 1 ianuarie 2025. Populația adultă (15-64 ani) reprezenta 64,3% din total la începutul lui 2025, o creștere de 22.600 de persoane față de începutul anului 2024, însă cu modificări notabile în structura pe grupe de vârstă: au crescut ponderile grupelor 20-24, 25-29, 35-39 și 55-59 ani, dar au scăzut cele ale grupelor 30-34, 40-44, 45-49, 50-54 și 60-64 ani.
Pe plan regional, la începutul anului 2025, regiunea de dezvoltare Nord-Est (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui) deținea cel mai mare număr de locuitori, cu o pondere de 16,9% din populația rezidentă a țării. La polul opus se situa regiunea de dezvoltare Vest (Arad, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș), cu doar 8,8%. Regiunea București-Ilfov s-a remarcat ca fiind cea mai urbanizată, cu 85,6% din populație locuind în municipii și orașe. Sporul natural al populației rezidente a rămas negativ în 2025, cu un deficit de -104.100 de persoane, fenomen regăsit în toate regiunile țării. Cel mai mare spor negativ s-a înregistrat în regiunea Sud-Muntenia (-21.400 persoane), iar cel mai mic în București-Ilfov (-7.300).
În context european, România ocupa locul 6 în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2025, conform Eurostat. Germania, cu 83,577 milioane de locuitori, rămâne țara cea mai populată din UE, în timp ce Malta, cu 574.300 de locuitori, se află la polul opus. La nivel global, Divizia de Populație a ONU estima la 1 iulie 2023 o populație de 8,1 miliarde de locuitori, cu India (1,438 miliarde) și China (1,422 miliarde) în top. Se preconizează că populația mondială va atinge un vârf de aproximativ 10,3 miliarde la mijlocul anilor 2080, urmând să scadă treptat spre 10,2 miliarde până la sfârșitul secolului.
Anumite țări, precum China, Germania, Japonia și Federația Rusă, au atins deja vârful demografic înainte de 2024. Alte 48 de țări, inclusiv Brazilia și Turcia, sunt așteptate să-l atingă între 2025 și 2054. În restul de 126 de țări, printre care India, Indonezia și Statele Unite, populația va continua să crească până în 2054 sau chiar după 2100. Această tendință globală de scădere sau stagnare demografică, deși nu universală, se manifestă puternic în Europa și în special în România, ridicând întrebări serioase despre sustenabilitatea sistemelor sociale.
De ce contează
Scăderea dramatică și îmbătrânirea populației României au implicații majore pentru viitorul economic și social al țării. O forță de muncă în diminuare și o pondere tot mai mare a pensionarilor vor pune presiune uriașă pe sistemele de pensii și sănătate, necesitând reforme structurale urgente. Capacitatea de inovare și competitivitatea economică ar putea fi afectate, în timp ce regiunile rurale riscă depopularea accelerată. Este esențial ca factorii de decizie să elaboreze strategii coerente pentru a gestiona aceste provocări demografice, de la politici de stimulare a natalității și sprijin pentru familii, la atragerea și integrarea imigranților și investiții în tehnologie pentru a compensa deficitul de forță de muncă.
În fața acestor proiecții, România se află la o răscruce demografică. Întrebările cheie vizează eficacitatea politicilor publice actuale și viitoare. Va reuși România să implementeze măsuri care să atenueze declinul demografic, cum ar fi stimulente fiscale pentru familii numeroase, îmbunătățirea serviciilor medicale și educaționale, sau programe de reintegrare pentru românii din diaspora? De asemenea, integrarea imigranților calificați ar putea reprezenta o soluție parțială pentru deficitul de forță de muncă, însă necesită o abordare strategică și o voință politică fermă.
Fără acțiuni concrete și bine planificate, riscul este ca România să se confrunte cu un declin ireversibil, cu repercusiuni asupra stabilității sociale și prosperității economice.