Percepția publică asupra administrației în 2026
Peste opt din zece români, mai exact 81,7%, afirmă că au fost nevoiți să aștepte la cozi la ghișeele instituțiilor publice în ultimul an, conform unui studiu realizat de Centrul de Formare APSAP și publicat la 10 iulie 2026. Această cifră subliniază persistența birocrației, chiar dacă percepția generală asupra administrației publice s-a îmbunătățit ușor față de anii anteriori. "Relația cetățenilor cu statul rămâne marcată de birocrație, documente pe hârtie și drumuri repetate," se arată în concluziile studiului, subliniind că timpul pierdut influențează percepția la fel de mult ca serviciul în sine.
Detaliind frecvența acestor situații, 18,1% dintre respondenți au declarat că au stat la coadă de fiecare dată când au interacționat cu instituțiile publice pentru servicii precum autorizații, permise, taxe, înregistrări sau servicii medicale. Alți 29,7% au indicat că s-a întâmplat de cele mai multe ori, iar 33,9% ocazional. Doar 13,6% dintre participanți au declarat că s-au confruntat rar cu astfel de situații. Această realitate contrazice parțial eforturile de digitalizare și simplificare administrativă promovate de Guvernul României în ultimii ani, conform declarațiilor repetate ale Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.
Studiul APSAP, care a sondat percepția românilor în 2026, relevă că mai bine de jumătate dintre aceștia consideră că administrația funcționează încă după logica „dosarului cu șină”. Această expresie, emblematică pentru birocrația românească, descrie necesitatea prezentării multiplelor documente fizice, adesea în duplicate sau triplicate, pentru obținerea unui serviciu. Deși Strategia Națională de Digitalizare 2021-2027 a Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării își propunea să reducă semnificativ aceste interacțiuni fizice, progresele par să fie lente la nivelul percepției publice. De exemplu, în 2023, doar 25% dintre români utilizau serviciile publice digitale la nivel avansat, conform Eurostat, o cifră semnificativ mai mică decât media europeană de 54%.
Această situație este agravată de lipsa de interoperabilitate între bazele de date ale instituțiilor statului. Deși Legea 242/2021 privind interoperabilitatea sistemelor informatice a fost promulgată, implementarea sa integrală este încă în desfășurare. Potrivit unui raport al Autorității pentru Digitalizarea României (ADR) din 2025, mai puțin de 30% dintre principalele instituții publice și-au conectat complet bazele de date, forțând cetățenii să depună aceleași informații în locuri diferite. Un expert în administrație publică, profesorul Adrian Dinu de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), a declarat pentru HotNews în 2024 că "fără o interoperabilitate reală, cetățeanul va rămâne curierul statului, plimbând documente de la un ghișeu la altul."
Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, România se situează în continuare în coada clasamentului în ceea ce privește eficiența administrației publice și gradul de digitalizare. Indicele de Digitalizare a Economiei și Societății (DESI) pentru 2024 plasa România pe ultimul loc în UE la capitolul servicii publice digitale. Media europeană a satisfacției cetățenilor față de serviciile publice digitale depășea 60% în 2025, în timp ce în România, aceeași satisfacție abia atingea 35% pentru serviciile unde digitalizarea este disponibilă. Această discrepanță subliniază decalajul semnificativ și necesitatea unor investiții accelerate nu doar în infrastructură, ci și în trainingul personalului și în campanii de conștientizare a beneficiilor digitalizării pentru cetățeni.
Criticii politicilor actuale, inclusiv reprezentanți ai societății civile și partide de opoziție, susțin că eforturile de digitalizare sunt fragmentate și lipsite de o viziune strategică coerentă. Organizația neguvernamentală România Digitală a atras atenția în repetate rânduri că multe proiecte de digitalizare sunt finanțate din fonduri europene fără o coordonare centralizată, ducând la sisteme disparate și incompatibile. Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor a anunțat recent că a finalizat procesul de digitalizare a ANAF pentru depunerea declarațiilor fiscale, un pas important, dar care nu rezolvă interacțiunile directe ale cetățenilor cu alte instituții, cum ar fi primăriile sau casele de sănătate. Această situație demonstrează o divergență între progresele sectoriale și experiența generală a cetățeanului.
De ce contează
Perseverența birocrației și a cozilor la ghișee are un impact direct și negativ asupra calității vieții cetățenilor români și asupra eficienței economice. Timpul pierdut de cetățeni în interacțiunile cu statul reprezintă o povară economică, estimată la milioane de ore anual, care ar putea fi folosite mai productiv. Această situație erodează încrederea publică în instituțiile statului și descurajează antreprenoriatul și investițiile, prin complexitatea și predictibilitatea redusă a proceselor administrative. O administrație modernă și digitalizată este esențială pentru dezvoltarea economică și socială, atrăgând investiții și îmbunătățind serviciile publice esențiale, de la sănătate la educație. Eliminarea birocrației excesive ar elibera resurse umane și financiare care ar putea fi redirecționate către inovație și creștere.
În concluzie, deși există semne de îmbunătățire în percepția generală asupra administrației publice din România, cifrele studiului APSAP din 2026 arată că provocările majore persistă, în special în ceea ce privește interacțiunea directă a cetățenilor cu ghișeele. Guvernul României, prin Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și Autoritatea pentru Digitalizarea României, este chemat să accelereze implementarea strategiilor de digitalizare și interoperabilitate. Următorii pași ar trebui să includă nu doar dezvoltarea de noi platforme digitale, ci și o campanie susținută de educare a publicului și a funcționarilor, precum și o revizuire a legislației pentru a elimina cerințele redundante de documente.
Rămâne de văzut dacă angajamentele politice vor fi susținute de acțiuni concrete care să transforme radical experiența cetățeanului român în relația cu statul în anii următori.