Apel umanitar după cutremure devastatoare
Președinta interimară a Venezuelei, Delcy Rodriguez, a anunțat miercuri, 9 iulie 2026, că i-a solicitat Regelui Charles al III-lea al Marii Britanii să faciliteze eliberarea a aproximativ 30 de tone de aur venezuelean, înghețate în Banca Angliei. Această solicitare survine în contextul nevoii urgente de fonduri pentru reconstrucția țării, devastată de două cutremure majore la sfârșitul lunii trecute. „Am decis să trimit o scrisoare regelui Angliei, rugându-l să elibereze aurul care se află la Banca Angliei. Acest aur aparține poporului nostru. (Avem nevoie) de acest aur pentru a face față consecințelor cutremurului”, a declarat Rodriguez la televiziunea națională, potrivit Le Figaro.
Ministrul venezuelean de Externe, Yvan Gil, a reiterat această cerere într-o reuniune virtuală a Biroului ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) cu miniștrii, solicitând deblocarea tuturor activelor venezuelene înghețate la nivel mondial. Dublul cutremur din 24 iunie a provocat moartea a peste 3.600 de persoane și a distrus sau avariat sute de clădiri, generând o criză umanitară acută. Națiunile Unite estimează pierderile la 6,7 miliarde de dolari, echivalentul a 6% din PIB-ul țării, care se confruntă deja cu o criză economică severă de mai mulți ani.
Aurul, în valoare de aproximativ 1,3 miliarde de dolari la prețurile actuale, este păstrat în seifurile Băncii Angliei încă din anii '80, dar accesul Venezuelei la aceste rezerve a fost blocat din 2018. Situația s-a complicat semnificativ în 2019, când guvernul britanic, alături de alte state occidentale, l-a recunoscut pe liderul opoziției, Juan Guaidó, drept președinte interimar al Venezuelei, refuzând să mai recunoască legitimitatea administrației conduse de Nicolás Maduro. Această decizie a declanșat un lung litigiu în instanțele britanice, privind cine are dreptul legal de a controla activele externe ale Băncii Centrale a Venezuelei. Curțile britanice au respins anterior cererile guvernului Maduro de returnare a aurului, invocând disputa privind reprezentarea legitimă a statului venezuelean și regimul de sancțiuni.
Guvernul SUA a avut o abordare diferită recent. Pe 26 iunie, Washingtonul a suspendat sancțiunile economice împotriva Venezuelei timp de patru luni pentru a facilita eforturile de ajutorare post-cutremur. Această decizie marchează o schimbare de ton, având în vedere că SUA înăspriseră controlul asupra Venezuelei prin sancțiuni economice începând cu 2019, cu scopul de a face situația insuportabilă pentru președintele populist de stânga Nicolas Maduro, considerat „ilegitim” de Statele Unite. De când Donald Trump l-a capturat pe Nicolás Maduro la începutul lunii ianuarie 2026, relațiile cu Caracas s-au „încălzit considerabil”, potrivit unor analiști citați de presa internațională. Administrația americană o susține ferm pe președinta interimară Delcy Rodríguez și ridică treptat sancțiunile, în special pentru a dezvolta exploatarea vastelor rezerve de petrol ale Venezuelei.
De-a lungul anilor, Caracas a încercat în repetate rânduri să obțină acces la aur, susținând că fondurile urmau să fie folosite pentru importul de alimente, medicamente și, ulterior, pentru combaterea pandemiei de COVID-19. Autoritățile britanice au menținut însă blocajul, argumentând că decizia este în conformitate cu politica externă a Regatului Unit și cu regimul de sancțiuni internaționale. Diferența de abordare între Marea Britanie și SUA subliniază complexitatea situației geopolitice și a recunoașterii diplomatice, unde interesele umanitare se intersectează cu cele politice și economice.
Contextul regional și internațional este crucial. Venezuela, o țară cu cele mai mari rezerve de petrol dovedite din lume, a traversat o perioadă prelungită de hiperinflație și criză economică profundă, cu milioane de cetățeni părăsind țara. Blocarea activelor externe, inclusiv a aurului, a exacerbat dificultățile economice, limitând capacitatea guvernului de a importa bunuri esențiale și de a investi în infrastructură. Acest caz nu este izolat; activele blocate ale statelor sub sancțiuni reprezintă o problemă recurentă în relațiile internaționale, cu exemple similare în țări precum Iran sau Libia, unde fonduri substanțiale rămân inaccesibile din cauza disputelor politice și juridice. Comparativ cu alte națiuni europene, Marea Britanie a adoptat o poziție mai fermă în recunoașterea opoziției venezuelene, ceea ce a dus la acest impas legal prelungit.
Președinta interimară Rodriguez a subliniat că „acest aur aparține poporului nostru”, o declarație care reflectă percepția larg răspândită în Venezuela că activele blocate sunt esențiale pentru bunăstarea cetățenilor. Această perspectivă contrastează cu argumentele juridice britanice care se concentrează pe legitimitatea reprezentării statului venezuelean. Criticii regimului Maduro susțin că deblocarea fondurilor ar putea fi deturnată de actuala administrație, în timp ce susținătorii argumentează că, în fața unei catastrofe umanitare, astfel de preocupări ar trebui să treacă pe plan secundar.
De ce contează
Situația aurului venezuelean blocat în Marea Britanie este un test crucial pentru echilibrul dintre dreptul internațional, suveranitatea națională și imperativul umanitar. Eliberarea acestor fonduri ar putea oferi un sprijin vital pentru reconstrucția Venezuelei după cutremure, atenuând suferința a mii de oameni și contribuind la stabilizarea unei economii deja fragile. Pe de altă parte, menținerea blocajului subliniază complexitatea recunoașterii guvernelor și a impactului sancțiunilor internaționale asupra populațiilor civile. Decizia Regelui Charles al III-lea, chiar și una simbolică, ar putea influența percepția globală asupra rolului monarhiei britanice în afacerile internaționale și ar putea crea un precedent pentru gestionarea activelor blocate în situații de criză.
În absența unui răspuns imediat din partea Palatului Buckingham sau a guvernului britanic, rămâne de văzut dacă apelul umanitar al Venezuelei va prevala asupra considerentelor diplomatice și juridice. Presiunea internațională, amplificată de criza umanitară, ar putea juca un rol decisiv. De asemenea, este incert dacă o eventuală deblocare ar implica condiționalități stricte privind utilizarea fondurilor, pentru a asigura transparența și pentru a preveni orice deturnare. Între timp, poporul venezuelean continuă să sufere consecințele dublei catastrofe – cea naturală și cea economică – în așteptarea unei soluții care să permită accesul la resursele proprii.
Viitorul relațiilor dintre Venezuela și Marea Britanie, precum și rolul altor actori internaționali, vor depinde în mare măsură de evoluțiile acestui dosar.