Tentativa de recuzare a judecătorilor a eșuat
Tribunalul București a respins miercuri, 8 iulie 2026, cererea de recuzare formulată de Partidul Național Liberal (PNL) într-unul dintre cele opt procese intentate de contestatarii interni. Decizia menține același complet de judecată, inclusiv pe judecătoarea Mihaela Luciani, pentru a analiza legalitatea Congresului Extraordinar al PNL din 21 iunie, eveniment care a reconfigurat conducerea partidului și a adoptat un nou statut. Această hotărâre reprezintă o nouă lovitură pentru tabăra președintelui Ilie Bolojan, care a încercat să schimbe magistrații, dar tactica a eșuat, conform Gândul și HotNews.
Potrivit deciziei instanței, "Respinge cererea de recuzare formulată de petentul Partidul Naţional Liberal, ca neîntemeiată. Cu drept de apel odată cu fondul cauzei. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 08.07.2026". Cererea de recuzare fusese invocată de avocatul PNL, Valeriu Stoica, la începutul ședinței de judecată, pe motiv că judecătoarea Mihaela Luciani fusese detașată în Ministerul Justiției între 2023 și 2025, perioadă în care Alina Gorghiu, unul dintre reclamanți, ocupa funcția de ministru. Liberalii au susținut public că această situație ar putea afecta imparțialitatea judecătoarei, însă instanța a considerat argumentele neîntemeiate, respingând cererea. Completul a decis continuarea judecății, argumentând că o cerere de recuzare suspendă doar pronunțarea hotărârii, nu și continuarea dezbaterilor.
Procesul de miercuri, 8 iulie, a vizat cererea contestatarilor de a suspenda hotărârile Congresului Extraordinar, în special adoptarea noului Statut al partidului și alegerea noii conduceri, condusă de Ilie Bolojan. La termenul precedent, din 1 iulie, instanța amânase cauza pentru că PNL nu depusese hotărârile contestate. Un grup de disidenți, printre care Monica Anisie, Andrei Baciu, Lucian Bode, Rareș Bogdan, Sorin Câmpeanu, Alina Gorghiu, Ion Iordache, Adrian Veștea și Mihail Veștea, a înregistrat pe 26 iunie o ordonanță președințială la Tribunalul București pentru anularea deciziilor luate în cadrul Congresului PNL. Această acțiune vizează PNL prin Ilie Bolojan, Ilie Bolojan personal și Dan Motreanu, secretar general PNL, ca pârâți.
În cadrul ședinței, avocatul contestatarilor a solicitat extinderea cererii pentru a include și suspendarea hotărârilor privind pierderea funcțiilor de conducere de către aceștia, cerere acceptată de judecătoare, în ciuda opoziției PNL. Valeriu Stoica a solicitat un nou termen pentru pregătirea apărării față de noile acte, dar instanța a acordat doar 10 minute pentru studiu. De asemenea, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție a lui Nicodim Lupea, un procesoman notoriu.
Valeriu Stoica a ridicat mai multe excepții, inclusiv tardivitatea cererii de recuzare, calitatea procesuală pasivă a lui Ilie Bolojan și Dan Motreanu ca persoane fizice (argumentând că PNL este emitentul actelor), inadmisibilitatea ordonanței președințiale, considerând că actele contestate sunt acte politice care nu pot face obiectul controlului judecătoresc, și prematuritatea acțiunii, invocând Legea partidelor care prevede rezolvarea conflictelor interne pe cale amiabilă. El a citat decizii ale Curții Constituționale a României (CCR) din 2014, care stipulează că doar deciziile de excludere din partid pot fi contestate în instanță, și numai după epuizarea căilor interne de atac, aspect contestat de avocații "puciștilor", care au argumentat că nu există o prevedere expresă care să-i oblige să se adreseze forurilor interne, unde ar fi judecați de actuala conducere.
Pe fond, avocatul contestatarilor a susținut că Congresul a fost convocat ilegal, invocând o decizie anterioară a unui alt complet care suspendase decizia Consiliului Național privind convocarea Congresului. El a adăugat că noul Statut adoptat nu este operațional până la aprobarea instanței, iar hotărârile Congresului nr. 1 (privind neparticiparea la o coaliție cu PSD și nevotarea guvernului Veștea, considerat un mandat imperativ nelegal) și nr. 2 (privind încălcări ale statutului, fără respectarea dreptului la apărare) sunt nelegale. A fost contestată și legalitatea alegerii noii conduceri, pe motiv că procedura era prevăzută de un statut încă neaprobat, precum și ratificarea prevederilor noului statut. Urgența acțiunii, pentru care s-a cerut ordonanță președințială, a fost justificată prin solicitarea adresată contestatarilor de a demisiona dacă nu se conformează deciziilor partidului.
În replică, Valeriu Stoica a subliniat că admiterea suspendării ar bloca procedura de autorizare a statutului, făcând ordonanța președințială inadmisibilă. El a argumentat că litigiul este strict politic și că reclamanții au mutat dezbaterea internă în justiție. Stoica a precizat că trei dintre hotărârile Congresului au fost luate în baza vechiului statut, iar singura hotărâre bazată pe noul statut a fost cea de validare a noii conduceri. Un argument cheie adus de Stoica a fost că cinci dintre reclamanți fuseseră aleși în structurile de conducere ale PNL la Congresul din 12 iulie 2025, pe baza noului statut adoptat atunci, întrebând retoric ce diferență este între situația de atunci și cea actuală. De asemenea, a menționat că hotărârile privind excluderea nu vizează calitatea de parlamentar, ci pe cea de membru de partid, și că nicio procedură de excludere nu a fost inițiată.
Această dispută juridică internă este un fenomen relativ nou în politica românească. În ultimii ani, partidele politice din România s-au confruntat cu o creștere a numărului de litigii interne, reflectând tensiuni și lupte pentru putere. Spre deosebire de alte state membre ale Uniunii Europene, unde conflictele politice interne sunt adesea rezolvate prin mecanisme statutare sau negocieri, în România, se observă o tendință de a apela tot mai des la instanțele de judecată pentru validarea sau invalidarea deciziilor politice. Un exemplu similar, dar la o scară mai mică, a fost cel al Partidului Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD) în 2015, unde disputele interne au dus la blocaje judiciare prelungite. Acest precedent deschide o poartă periculoasă pentru amestecul justiției în autonomia partidelor, consideră experții în drept constituțional, care avertizează că o astfel de practică ar putea submina stabilitatea și funcționarea democrației parlamentare.
De ce contează
Acest conflict intern din PNL, transpus în instanță, are implicații semnificative pentru stabilitatea politică a României. Blocarea deciziilor unui congres de partid printr-o ordonanță președințială creează un precedent periculos, putând afecta capacitatea partidelor de a-și exercita autonomia statutara și de a-și consolida structurile de conducere. Pe termen lung, o astfel de ingerință judiciară în viața internă a partidelor ar putea duce la o fragilizare a sistemului democratic, în care deciziile politice ar putea fi constant contestate și anulate, subminând încrederea publică în procesele politice. De asemenea, descurajează rezolvarea internă a disputelor, transformând instanțele în arbitri ai luptelor pentru putere din partide.
Următorul pas în acest dosar va fi judecarea pe fond a cererii de suspendare a hotărârilor Congresului Extraordinar al PNL. Având în vedere că cererea de recuzare a fost respinsă, completul de judecată actual va continua să analizeze argumentele pro și contra legalității deciziilor luate la Congres. Această situație menține o stare de incertitudine majoră în interiorul PNL, afectând capacitatea partidului de a funcționa coerent și de a-și implementa strategia politică. Rămâne de văzut cum va influența această decizie internă și stabilitatea coaliției guvernamentale, mai ales în contextul viitoarelor alegeri.
Un eventual apel împotriva deciziei de recuzare, deși nu suspendă fondul cauzei, ar putea prelungi și mai mult procesul, menținând un climat de tensiune și instabilitate.