Eurostat indică o creștere semnificativă în șase ani
Consumul de energie al gospodăriilor din Uniunea Europeană, destinat funcționării aparatelor de aer condiționat, a înregistrat o creștere de aproape două ori în perioada 2018-2024, ajungând la un total de 80.400 terajouli (TJ), conform datelor publicate miercuri, 8 iulie 2026, de Eurostat. Această tendință subliniază impactul schimbărilor climatice și al preferințelor de confort asupra cererii de energie, un fenomen care ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea și infrastructura energetică europeană. "Creșterea accelerată a consumului pentru răcire necesită o reevaluare urgentă a politicilor energetice și a investițiilor în eficiență," a declarat un expert în energie, subliniind provocările pe termen lung.
La nivelul Uniunii Europene, consumul de energie pentru răcirea spațiilor a crescut aproape constant în intervalul analizat, cu excepția unor mici scăderi în 2020 și 2023, de 2,5%, respectiv 1,9%, față de anii precedenți. Creșterea totală, de la nivelul din 2018 la cel din 2024, este însă una spectaculoasă. Cele mai mari valori absolute ale consumului au fost înregistrate în statele mediteraneene, unde temperaturile ridicate sunt o normă pe timpul verii. Italia a condus clasamentul cu 26.300 TJ în 2024, urmată de Spania cu 14.300 TJ și Grecia cu 11.900 TJ. Aceste cifre reflectă nu doar numărul mare de gospodării, ci și intensitatea utilizării sistemelor de răcire în aceste regiuni.
În România, consumul de energie pentru aerul condiționat a înregistrat, la rândul său, o creștere, deși mai moderată comparativ cu media UE. De la 1.045 TJ în 2018, acesta a ajuns la 1.137 TJ în 2024. Această evoluție, potrivit datelor Eurostat, indică o adaptare treptată a gospodăriilor românești la condițiile climatice schimbătoare și o creștere a nivelului de confort dorit. Deși ponderea în consumul total al gospodăriilor este încă mică, tendința ascendentă este clară și în România, unde verile devin tot mai călduroase.
Raportat la consumul total de energie al gospodăriilor, Cipru și Malta se disting ca statele membre în care răcirea locuințelor are cea mai mare pondere. În Cipru, 16% din energia consumată de gospodării este utilizată pentru răcirea spațiilor, iar în Malta ponderea este de 15%. Grecia urmează cu 7,4% din consumul total de energie al gospodăriilor destinat aerului condiționat. În contrast, în țări precum Spania și Italia, deși consumul absolut este ridicat, ponderea este mai redusă, de 2,5%, respectiv 2,3%, sugerând o diversificare mai mare a utilizării energiei în aceste economii mari.
Această diferență în ponderea consumului poate fi explicată prin mai mulți factori. În statele insulare mici, cum ar fi Cipru și Malta, unde temperaturile sunt extrem de ridicate și umiditatea mare, necesitatea răcirii este aproape constantă pe o perioadă extinsă a anului. De asemenea, structura locuințelor și densitatea populației pot influența aceste procente. Pe de altă parte, în țări precum Germania sau Franța, unde clima este mai temperată, consumul pentru răcire rămâne marginal, accentul fiind pus pe încălzire. Această disparitate subliniază provocările specifice fiecărei regiuni europene în tranziția energetică.
Conform Eurostat, în 2024, cea mai mare parte a energiei consumate de gospodăriile din Uniunea Europeană a fost utilizată pentru încălzirea locuințelor, care a reprezentat 61,5% din consumul final de energie în sectorul rezidențial. Încălzirea apei a avut o pondere de 15,6%, ceea ce înseamnă că cele două categorii au însumat împreună 77,1% din consumul final de energie al gospodăriilor din UE. Acest lucru arată că, în ciuda creșterii rapide a consumului pentru răcire, încălzirea rămâne principalul factor de consum energetic în sectorul rezidențial european, o realitate care necesită soluții integrate de eficiență energetică pentru ambele extreme termice.
De ce contează
Creșterea aproape dublă a consumului de energie pentru aer condiționat în UE în doar șase ani are implicații majore. Aceasta pune o presiune suplimentară asupra rețelelor electrice, în special în perioadele de vârf din timpul verii, crescând riscul de pene de curent și necesitând investiții masive în infrastructură. De asemenea, amplifică amprenta de carbon a gospodăriilor, contrazicând eforturile de decarbonizare ale Uniunii Europene, dacă energia provine din surse fosile. Pentru cetățeni, înseamnă facturi mai mari la energie și o dependență crescândă de tehnologii de răcire, cu impact direct asupra bugetelor familiale și a calității aerului din orașe, prin creșterea emisiilor indirecte.
Pe viitor, se anticipează că tendința de creștere a consumului de energie pentru răcire va continua, având în vedere prognozele privind intensificarea fenomenelor meteorologice extreme și a valurilor de căldură. Această situație impune o regândire a strategiilor energetice la nivel european și național. Este esențială promovarea eficienței energetice în clădiri, prin izolații mai bune și utilizarea de sisteme de răcire mai performante și mai puțin energofage. De asemenea, investițiile în surse de energie regenerabilă și dezvoltarea rețelelor inteligente de electricitate vor fi cruciale pentru a gestiona cererea crescută și pentru a asigura o tranziție energetică sustenabilă.
Autoritățile europene și naționale sunt chemate să elaboreze politici coerente care să echilibreze confortul cetățenilor cu obiectivele de mediu și securitate energetică.