Evaluări divergente asupra rezultatelor obținute de delegația română
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a declarat miercuri, 8 iulie 2026, la București, că România va susține la Summitul NATO de la Ankara investiții suplimentare pentru protejarea Flancului Estic al alianței, subliniind importanța securității maritime și a capacităților de descurajare. Declarația a fost făcută în cadrul unei conferințe de presă comune cu omologul canadian, Anita Anand, la sediul MAE, potrivit Agerpres. Această poziție contrastează, într-o anumită măsură, cu analiza analistului politic Alex Coita, care, deși consideră rezultatele României la Ankara „peste așteptări” având în vedere contextul politic intern, le-a evaluat cu o notă de 7-7,5 din 10, sugerând că inițiativa proprie a lipsit.
Oana Țoiu a reiterat obiectivele stabilite în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT): creșterea capabilităților de securitate, în special pe Flancul Estic și în domeniul maritim, și reafirmarea angajamentului pentru securitatea colectivă, conform Articolului 5 al Tratatului NATO. „Vorbim de continuarea sprijinului aliat pentru reziliența necesară în războiul de agresiune nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei. Este interesul de securitate al României ca la granița noastră războiul să se termine cu o pace sustenabilă și durabilă”, a precizat ministrul. De asemenea, Țoiu a evidențiat importanța discuțiilor privind amenințările hibride și colaborarea bilaterală cu Canada în acest sens, pentru a crește conștientizarea și capacitatea de prevenire și răspuns.
Pe de altă parte, analistul politic Alex Coita, într-o analiză amplă, a evaluat participarea României la Summitul NATO de la Ankara drept „o prestație de nota 7”, considerând-o remarcabilă în contextul unei „Românii aflate în pragul corijenței politice”. Coita a subliniat că delegația condusă de președintele Nicușor Dan a obținut rezultate peste așteptări, dată fiind instabilitatea guvernamentală internă – un guvern căzut prin moțiune de cenzură pe 5 mai 2026, două încercări eșuate de formare a unei noi majorități și un executiv interimar. Această situație internă, în mod normal, ar fi redus semnificativ șansele de a obține rezultate importante pe plan extern, conform lui Coita.
Summitul de la Ankara nu a fost unul de rutină, ci a marcat o schimbare de accent către viitorul industriei de apărare și al investițiilor strategice, potrivit analistului. Acesta a fost primul summit după asumarea obiectivului ca aliații să aloce 5% din PIB pentru apărare până în 2035, primul după anunțul Washingtonului privind reducerea unei părți a prezenței militare americane în Europa și primul în care accentul s-a mutat vizibil de la declarații politice către industrie, finanțare, tehnologie și capacitatea Alianței de a produce capabilitățile necesare în următorul deceniu. S-au discutat mecanisme financiare noi, programe comune de achiziții, drone, inteligență artificială, lanțuri industriale și proiecte estimate la zeci de miliarde de dolari.
Unul dintre cele mai importante rezultate obținute de România, conform lui Alex Coita, este includerea țării printre cele nouă state fondatoare ale Defence, Security and Resilience Bank, alături de Canada, Belgia, Grecia, Letonia, Luxemburg, Albania, Turcia și Ucraina. Această bancă, estimată să devină operațională în 2027, ar putea mobiliza până la 100 de miliarde de lire sterline pentru finanțarea industriei de apărare. Mai mult, România este în discuții pentru găzduirea unuia dintre birourile regionale ale instituției. Această realizare este considerată de Coita „cel mai important rezultat concret obținut de România la Ankara”, într-o perioadă în care competiția se mută de la procentul din PIB către capacitatea de a atrage investiții, producție și tehnologie.
Pe lângă aceasta, România și-a consolidat poziția strategică în cadrul Alianței. Declarația finală a summitului a reconfirmat Rusia drept principala amenințare la adresa securității euro-atlantice și a menținut Flancul Estic și regiunea Mării Negre în centrul preocupărilor NATO. România participă, de asemenea, la mecanismul aliat pentru viitoarea platformă de supraveghere aeriană GlobalEye și la noile inițiative comune dedicate dronelor și supravegherii aeriene, domenii în care NATO își concentrează investițiile în următorii ani. Ministrul canadian Anita Anand a subliniat, de altfel, expertiza Ucrainei în tehnologia dronelor, o expertiză atât de relevantă încât alte țări solicită sfaturi de la Kiev, fapt ce influențează discuțiile aliate privind capabilitățile viitoare.
Dimensiunea industrială a fost, de asemenea, semnificativă. Pentru prima dată, cinci companii românești – Romarm, OVES Enterprise, Orbotix Industries, Optoelectronica 2001 și Autonomous Flight Technology – au fost prezente la NATO Defence Industry Forum. Acest eveniment a însoțit summitul și a facilitat discuții despre programe industriale de peste 50 de miliarde de dolari. Optoelectronica 2001, de exemplu, a demonstrat performanțe notabile la exercițiul NATO de la Capul Midia, unde sistemul său anti-dronă a neutralizat toate țintele alocate. OVES dezvoltă tehnologii utilizate în Ucraina, iar Orbotix produce drone autonome și sisteme bazate pe inteligență artificială la Brașov. Această prezență semnalează integrarea României în noul ecosistem industrial al NATO, deși Alex Coita critică lipsa unei comunicări publice adecvate din partea statului român pentru a transforma această prezență într-un avantaj politic și economic.
În ciuda succeselor, Coita a menționat și obiective neatinse, precum lipsa unei întâlniri bilaterale cu președintele SUA, Donald Trump, deși a calificat acest eșec prin numărul limitat de bilaterale ale președintelui american. Totuși, România a obținut o întâlnire consistentă cu o delegație bipartizană a Congresului Statelor Unite, axată pe continuitatea prezenței militare americane în România, dezvoltarea bazei de la Mihail Kogălniceanu și extinderea investițiilor americane. De asemenea, președintele Nicușor Dan a avut o întâlnire bilaterală cu președintele Coreei de Sud, Lee Jae-myung, într-un moment în care Seulul devine un furnizor major de tehnică militară pentru Europa. Aceste rezultate, deși nu echivalente cu o întâlnire la cel mai înalt nivel cu SUA, nu pot fi ignorate.
Alex Coita a subliniat că România trebuie să își asume un rol mai activ și să promoveze proiecte proprii la nivel aliat. El a comparat inițiativele Poloniei, care a venit cu proiecte concrete privind extinderea infrastructurii logistice NATO către Flancul Estic, și ale Turciei, care și-a consolidat poziția de actor industrial major. Pentru România, următorul obiectiv ar trebui să fie transformarea Mării Negre dintr-un dosar susținut într-un dosar condus, fie că este vorba despre infrastructură critică, mobilitate militară, deminare sau integrarea industriei regionale de apărare. Această perspectivă subliniază nevoia unei viziuni strategice mai proactive din partea Bucureștiului, pentru a trece de la statutul de participant credibil la cel de stat care modelează agenda Alianței.
De ce contează
Participarea României la Summitul NATO de la Ankara este crucială pentru securitatea națională și regională. Reafirmarea angajamentului pentru Flancul Estic și Marea Neagră, alături de includerea în Defence, Security and Resilience Bank, poziționează România ca un actor relevant în noua arhitectură de securitate a NATO. Aceste decizii atrag investiții semnificative în industria de apărare și tehnologie, stimulând economia și creând locuri de muncă. Consolidarea capabilităților de descurajare și răspuns la amenințările hibride este esențială într-un context geopolitic volatil, protejând direct cetățenii și infrastructura critică a țării. O prezență activă și inițiative proprii pot transforma România dintr-un beneficiar de securitate într-un furnizor regional, cu un impact geostrategic sporit.
În concluzie, Summitul NATO de la Ankara a reprezentat un moment important pentru România, confirmând prioritățile strategice ale țării în cadrul Alianței. Deși contextul politic intern a fost unul dificil, președintele Nicușor Dan și delegația română au reușit să obțină rezultate considerate peste așteptări, în special prin integrarea în proiecte financiare și industriale de anvergură. Provocarea majoră pentru viitor rămâne capacitatea României de a trece de la statutul de participant la cel de inițiator și lider în anumite domenii cheie, precum securitatea Mării Negre. Următoarele summituri vor fi un test decisiv, mai ales dacă România va beneficia de un guvern stabil, care să permită o viziune strategică pe termen lung și o implicare mai profundă în modelarea agendei NATO.
Rămân deschise întrebările privind ritmul de implementare a proiectelor de apărare și capacitatea României de a capitaliza pe deplin oportunitățile oferite de noua economie a apărării occidentale.