Intermediari ai statului iranian, conform procurorilor
Doi cetățeni români, Nandito Badea (21 de ani) și George Stana (25 de ani), au fost condamnați la opt, respectiv 12 ani de închisoare cu executare de către Tribunalul Coroanei din Woolwich, Londra, pe 3 iulie 2026. Aceștia au fost găsiți vinovați de vătămare intenționată a jurnalistului Pouria Zeraati, angajat al postului de televiziune Iran International, un canal finanțat cu fonduri saudite și critic la adresa guvernului iranian. Procurorii britanici au susținut că atacul a fost o acțiune planificată, orchestrată de statul iranian prin intermediari, o acuzație negată vehement de Teheran.
Judecătoarea Bobbie Cheema-Grubb a afirmat, în comentariile privind condamnarea, că este sigură că atacul a fost comis în beneficiul unei puteri străine, consolidând astfel poziția procurorului Duncan Atkinson. Acesta a declarat în instanță că „nu a fost vorba de un jaf, nici de o bătaie care a scăpat de sub control, ci de o violență intenționată, planificată pentru a atinge scopul urmărit, și anume rănirea gravă a țintei”. El a subliniat că Zeraati era o „țintă evidentă” și că agresiunea a fost „exercitată de către intermediari” care acționau în numele Iranului. Un al treilea bărbat implicat, David Andrei, a fost arestat în România, dar nu a fost vizat în procesul de la Londra.
Atacul asupra lui Pouria Zeraati, cunoscut și sub numele de Pouria Zaratifoukolaei, a avut loc în martie 2024, în apropierea casei sale din sud-vestul Londrei. Jurnalistul a fost înjunghiat de trei ori în picior. Poliția antiteroristă a preluat rapid ancheta, având în vedere temerile că Zeraati fusese vizat din cauza activității sale la Iran International, post desemnat organizație teroristă de către regimul de la Teheran. Procurorii au prezentat dovezi conform cărora, încă din noiembrie 2022, în Teheran au fost afișate postere cu fotografii ale unor jurnaliști, inclusiv Zeraati, însoțite de mesajul „Căutat: mort sau viu”.
Modus operandi-ul folosit de statul iranian, conform procurorului Atkinson, s-a schimbat în ultimii ani. „În ultimii ani, începând cu 2005, Republica Islamică a apelat mai puțin la proprii agenți și din ce în ce mai mult la intermediari, cum ar fi grupările criminale, pentru a pune în aplicare amenințările cu violență în numele său”, a explicat Atkinson. Un exemplu concret al acestei strategii a fost o tentativă anterioară de intimidare: George Stana, unul dintre românii inculpați, fusese arestat anterior, împreună cu un alt bărbat, după ce a pătruns în grădina apartamentului lui Zeraati. La acea dată, Stana avea asupra sa mănuși de latex, foarfeci și o mască, indicând o pregătire meticuloasă.
În ziua atacului propriu-zis, Badea și Andrei l-au abordat pe Zeraati în timp ce acesta traversa strada, dinspre casa lui spre mașină. Andrei l-a imobilizat, în timp ce Badea l-a înjunghiat în partea superioară a coapsei. Cei doi au fugit apoi într-o mașină condusă de Stana. Nandito Badea și George Stana au pledat nevinovat pentru acuzațiile de vătămare intenționată, dar au fost găsiți vinovați în luna iunie 2026 de Curtea Woolwich Crown.
Un purtător de cuvânt al Iran International a salutat deznodământul cazului, exprimându-și recunoștința față de poliția și guvernul britanic pentru eforturile depuse. „Atacul asupra lui Pouria a fost șocant, terifiant pentru el și soția lui, și șocant pentru colegii săi de la Iran International”, a declarat acesta, subliniind impactul profund al agresiunii asupra comunității jurnalistice. Acest caz evidențiază riscurile semnificative la care sunt expuși jurnaliștii care critică regimurile autoritare, chiar și atunci când operează din țări cu democrații consolidate.
Acest incident nu este izolat. Organizații internaționale precum Reporteri fără Frontiere au documentat numeroase cazuri de hărțuire, amenințări și atacuri la adresa jurnaliștilor iranieni din diaspora, în special a celor care lucrează pentru posturi de televiziune considerate ostile de către Teheran. Conform unui raport al Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ) din 2023, Iranul se numără printre primele zece țări în care libertatea presei este cel mai mult restricționată, iar jurnaliștii sunt adesea ținte ale represiunii, atât pe teritoriul național, cât și în străinătate. Acest context adaugă o gravitate sporită condamnării celor doi români, transformând-o într-un avertisment clar împotriva utilizării terorii ca instrument de control politic transnațional.
De ce contează
Acest verdict are implicații semnificative nu doar pentru libertatea presei, ci și pentru securitatea națională a Marii Britanii și a altor state europene. Condamnarea celor doi români, care au acționat ca intermediari pentru un stat străin, subliniază vulnerabilitatea la influențe externe maligne și necesitatea unei vigilențe sporite. Cazul trimite un mesaj puternic că astfel de acțiuni, considerate atacuri la suveranitatea și valorile democratice, nu vor fi tolerate. De asemenea, reiterează pericolele la care sunt expuși jurnaliștii care își exercită meseria, chiar și în țări considerate sigure, și necesitatea unor măsuri de protecție mai eficiente pentru aceștia.
Acest caz ridică întrebări importante despre modul în care serviciile de informații și autoritățile judiciare din Europa colaborează pentru a contracara amenințările transnaționale. Extrădarea lui David Andrei din România, deși nu a fost inclus în procesul de la Londra, arată o cooperare internațională în fața unor infracțiuni grave. Rămâne de văzut dacă autoritățile iraniene vor fi trase la răspundere la un nivel diplomatic sau prin sancțiuni suplimentare. De asemenea, este esențial ca jurnaliștii și organizațiile media să-și revizuiască protocoalele de securitate, având în vedere că astfel de incidente pot deveni mai frecvente.
Această sentință servește ca un precedent important, dar și ca o reamintire a luptei continue pentru libertatea de exprimare în fața presiunilor autoritare.