Impozite și contribuții ridicate reduc venitul net
România se situează pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea salariului brut reținută prin taxe și contribuții sociale, o realitate confirmată de datele Eurostat pentru anul 2025, publicate la jumătatea anului 2026. Angajații români rămân cu mai puțin de 60% din venitul brut, o proporție semnificativ mai mică decât media europeană. Această povară fiscală ridicată va afecta un număr estimat de aproape 1,8 milioane de salariați odată cu majorarea salariului minim, conform analizei citate de Lumea Politică și Euronews Business.
Potrivit Eurostat 2025, un angajat singur, fără copii, din România păstrează doar 58,5% din venitul brut, în timp ce 41,5% sunt direcționați către stat sub formă de taxe și contribuții. Această cifră este cea mai ridicată din UE, media europeană fiind de 29,1%. Sistemul fiscal românesc aplică o contribuție la pensii de 25%, contribuții la sănătate de 10% și un impozit pe venit de 10%, calculat după deducerea contribuțiilor sociale. Aceste procente cumulate duc la un salariu net de aproximativ 58% din brut.
Comparativ cu alte state membre, decalajul este notabil. Cipru înregistrează cea mai scăzută pondere, cu doar 15,1% din salariul brut reținut, urmat de Grecia cu 17%. Chiar și marile economii ale UE, precum Germania (34,8%), Franța (26,2%) și Italia (24,1%), au o povară fiscală mai mică asupra salariilor decât România. Spania are cea mai mică pondere dintre economiile majore, de 22,1%. Alte șase țări, inclusiv Lituania (39,1%) și Belgia (37,6%), depășesc pragul de o treime din salariul brut reținut, dar rămân sub nivelul României. Luxemburg și Croația se situează și ele peste media europeană de 29,1%.
În aprilie 2026, câștigul salarial mediu brut în România a fost de 9.740 de lei, rezultând un net de 5.843 de lei. De la 1 iulie 2026, salariul minim brut a fost majorat la 4.325 de lei, cu un net de 2.699 de lei, incluzând o deducere fiscală de 200 de lei. Numărul salariaților remunerați cu salariul minim brut se va extinde semnificativ, de la 831.382 în prezent la un estimat de 1.759.027 după această majorare. Această creștere a numărului de angajați afectați de impozitarea ridicată subliniază impactul extins al politicii fiscale asupra forței de muncă din România.
Analiza Euronews Business subliniază că proporția impozitelor și deducerilor variază și în funcție de starea civilă și de existența copiilor în întreținere. Pentru un cuplu cu un singur venit și doi copii, ponderea veniturilor brute alocată impozitelor și altor deduceri scade la o medie UE de 8,0%, comparativ cu 29,1% pentru o persoană singură fără copii. În acest scenariu, România rămâne în partea superioară a clasamentului, cu 33,4%, în timp ce țări precum Grecia (-3,3%) și Polonia (-0,6%) înregistrează chiar valori negative, ceea ce înseamnă că angajații primesc mai mult decât venitul brut datorită alocațiilor familiale și rambursărilor de impozite. Această flexibilitate fiscală pentru familii, prezentă în alte state, lipsește în mare măsură în România.
Geografic, țările din Europa de Sud tind să aibă o pondere mai mică a veniturilor brute alocate impozitelor și altor deduceri, în timp ce ponderile mai mari sunt mai frecvente în Europa Centrală și de Est, o tendință în care România se încadrează, dar cu o intensitate maximă. Situația în Europa de Vest este mai variată, cu excepția Belgiei și Germaniei, care se numără printre țările cu cele mai mari ponderi. Țările nordice și baltice prezintă, de asemenea, variații considerabile, ceea ce sugerează că factorul geografic nu explică de unul singur aceste diferențe, ci mai degrabă specificitățile sistemelor fiscale și sociale adoptate de fiecare stat.
Un contrast interesant este oferit de situația din Statele Unite, unde, sub președinția lui Donald Trump, eforturile de expulzare a migranților fără documente s-au intensificat, propunându-se relocarea acestora în țări precum Uganda, El Salvador și Rwanda. Recent, SUA a expulzat migranți către Palau, o țară insulară din Oceania, cu doar 20.000 de locuitori, în baza unui acord de „asociere liberă”. Acest acord, care permite armatei americane să utilizeze teritoriul Palau în schimbul sprijinului bugetar și apărării naționale, demonstrează o abordare diferită a gestionării populației și a resurselor umane. În timp ce România se confruntă cu o povară fiscală internă ridicată asupra forței de muncă, Statele Unite externalizează gestionarea migranților, căutând soluții în țări cu populație redusă și resurse limitate. Această diferență de abordare subliniază prioritățile divergente ale politicilor interne și externe ale statelor, cu implicații directe asupra cetățenilor și economiilor respective. Matthew Whitaker, ambasadorul SUA la NATO, a reiterat că revizuirea desfășurării trupelor americane în Europa se bazează exclusiv pe criterii militare și pe evaluarea amenințărilor, nu pe considerente politice, subliniind o reorientare strategică a prezenței militare americane.
De ce contează
Această situație fiscală din România are implicații profunde pentru economia națională și pentru bunăstarea cetățenilor. Salariile nete scăzute descurajează forța de muncă calificată, contribuind la exodul creierelor și la dificultăți în atragerea investițiilor. Pentru angajatori, costul ridicat al forței de muncă, cauzat de contribuțiile sociale, reduce competitivitatea și capacitatea de creștere. Pe termen lung, o astfel de povară fiscală poate încetini dezvoltarea economică, limita inovația și afecta puterea de cumpărare a populației, creând presiuni sociale și economice semnificative. Este esențială o reevaluare a sistemului fiscal pentru a echilibra nevoile bugetare cu încurajarea muncii și a investițiilor.
În contextul acestor provocări fiscale, dezbaterile privind reformele sunt inevitabile. Guvernul român va trebui să găsească soluții pentru a reduce povara fiscală asupra muncii, fără a compromite sustenabilitatea bugetară. O posibilă abordare ar putea include optimizarea cheltuielilor publice și o mai bună colectare a veniturilor. Pe termen scurt, creșterea salariului minim, deși benefică pentru o parte a populației, va amplifica presiunea asupra angajatorilor și va crește numărul celor afectați de impozitarea ridicată. Pe termen lung, România ar putea învăța din experiența altor state UE care au reușit să mențină salarii nete mai mari prin sisteme fiscale mai eficiente și prin deduceri pentru familii.
Implementarea unor astfel de măsuri ar putea contribui la stimularea economiei și la îmbunătățirea calității vieții pentru milioane de români.