Kelemen Hunor: „Guvernul e varză, Parlamentul e varză”

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a oferit o analiză critică a situației politice actuale din România, declarând că „Guvernul e varză, Parlamentul e varză”, dar a subliniat necesitatea de a menține o instituție stabilă, făcând referire la Președinție. Afirmațiile au fost făcute într-un interviu acordat HotNews și preluate de Agerpres și Digi24, pe fondul unei crize politice profunde, marcată de eșecul a două propuneri de premier formulate de președintele Nicușor Dan.

Această criză, fără precedent, a început după ce Guvernul Ilie Bolojan a căzut printr-o moțiune de cenzură pe 5 mai 2026. Ulterior, președintele Dan a desemnat două nume pentru funcția de prim-ministru – Eugen Tomac și Adrian Veștea – niciunul nereușind să obțină o majoritate parlamentară. Kelemen Hunor a evitat să-l critice direct pe șeful statului, argumentând că „trebuie să avem o instituție care stă în picioare și asta e președinția în acest moment, cu președintele Dan”, chiar dacă a recunoscut că el ar fi procedat diferit în situația dată.

Președintele UDMR a detaliat nemulțumirile sale privind abordarea aleasă de Președinție. Potrivit declarațiilor sale, citate de Digi24, Kelemen Hunor a precizat că nu ar fi început cu un guvern tehnocrat, considerând că aceasta ar fi trebuit să fie „ultima soluție”, nu prima. „Eu aș fi început cu altceva și dacă nu ar fi mers, atunci ultima soluție ar fi trebuit să fie guvernul tehnocrat, nu prima soluție”, a explicat el, referindu-se la desemnarea lui Eugen Tomac.

În ceea ce privește a doua propunere, Adrian Veștea, Kelemen Hunor a subliniat că „toată lumea a fost surprinsă” de această decizie. Conform HotNews, liderul UDMR a afirmat că problema majoră a fost lipsa de comunicare cu Partidul Național Liberal. „Dacă președintele Partidului Național Liberal ar fi spus că este de acord cu această propunere, atunci poate că lucrurile ar fi stat ușor diferit. Dar toată lumea a fost surprinsă și toată lumea a considerat, și percepția este importantă, nu știu dacă realitatea e așa sau nu, că au încercat să intervină în viața internă a unui partid politic. Și asta a fost problema din punctul meu de vedere pe care nimeni nu a reușit să o depășească”, a adăugat el, făcând aluzie la opoziția liderului PNL, Ilie Bolojan, față de desemnarea lui Veștea, pe atunci prim-vicepreședinte al partidului.

Un aspect cheie al analizei lui Kelemen Hunor a fost interpretarea deciziilor președintelui Dan în contextul echilibrului politic. Potrivit Agerpres, președintele UDMR a înțeles că Nicușor Dan „n-a vrut să împingă, prin decizii prezidențiale sau prin atitudinea prezidențială, PSD-ul spre AUR”. Această strategie, de a evita o consolidare a extremei drepte, a fost considerată de Kelemen Hunor ca fiind un factor definitoriu. „Eu nu cred că Nicușor Dan este PSD-ist, cum nu cred că este PNL-ist. Nicușor Dan e Nicușor Dan”, a conchis el, sugerând o independență a președintelui față de marile partide tradiționale, o atitudine pe care a manifestat-o și în trecut, la Asociația Salvați Bucureștiul și în USR.

Criza guvernamentală din România este o problemă recurentă, țara confruntându-se cu instabilitate politică de mai multe ori în ultimii ani. Spre exemplu, în 2021, România a trecut printr-o perioadă similară de incertitudine guvernamentală, cu un guvern interimar prelungit și multiple încercări de formare a unei majorități. Comparativ cu media europeană, unde guvernele au o durată de viață medie de aproximativ 3,5 ani, potrivit datelor Eurostat din 2023, România se situează sub această medie, cu schimbări frecvente de executiv. Această instabilitate afectează nu doar implementarea politicilor publice, ci și absorbția fondurilor europene, esențiale pentru dezvoltarea țării, cu un grad de absorbție de 68% în exercițiul financiar 2014-2020, sub media UE de peste 80%.

**De ce contează**

Această criză politică prelungită are implicații semnificative pentru cetățenii români și pentru parcursul european al țării. Lipsa unui guvern cu puteri depline și a unei majorități parlamentare stabile întârzie adoptarea legilor esențiale, implementarea reformelor necesare, în special cele cerute de Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), și atragerea investițiilor. Instabilitatea generează incertitudine economică și socială, afectând direct puterea de cumpărare, stabilitatea locurilor de muncă și capacitatea statului de a gestiona eficient provocările interne și externe. Un blocaj instituțional poate eroda încrederea publicului în clasa politică și în instituțiile democratice.

În absența unui consens politic, perspectiva formării unui guvern stabil rămâne incertă. Următorii pași ar putea include noi runde de consultări prezidențiale cu partidele parlamentare sau chiar perspectiva unor alegeri anticipate, deși acestea sunt adesea evitate din cauza costurilor și a riscului de a nu rezolva fundamental problema majorității. Desemnarea unui nou premier și obținerea votului de încredere în Parlament sunt cruciale pentru deblocarea situației.

Rămâne de văzut dacă actorii politici vor reuși să depășească divergențele și să găsească o soluție viabilă pentru a asigura o guvernare eficientă și responsabilă, în beneficiul cetățenilor români și al stabilității țării în context regional și european.