Kelemen Hunor: „Guvernul și Parlamentul sunt varză, Președinția trebuie să rămână în picioare”

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 5 minute

Pe scurt

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a criticat situația politică din România, afirmând că, deși președintele Nicușor Dan este criticat, Președinția rămâne singura instituție stabilă, spre deosebire de Guvern și Parlament, pe care le-a numit „varză”. Declarațiile vin în contextul unei crize politice generate de eșecul a două desemnări de premieri, Eugen Tomac și Adrian Veștea, în urma căderii Guvernului Ilie Bolojan. Hunor a mai spus că desemnarea lui Veștea a fost percepută ca o intervenție în viața internă a PNL și că Dan a încercat să nu împingă PSD-ul spre AUR.

EN

Brief

Kelemen Hunor, President of UDMR, criticized Romania's political situation, stating that while President Nicușor Dan faces criticism, the Presidency remains the only stable institution, unlike the 'mess' of the Government and Parliament. This comes amidst a political crisis following two failed prime minister nominations, Eugen Tomac and Adrian Veștea, after the Ilie Bolojan Government fell. Hunor suggested Veștea's nomination was seen as interference in PNL's internal affairs and that Dan aimed to prevent PSD from aligning with AUR.

Kelemen Hunor: „Guvernul și Parlamentul sunt varză, Președinția trebuie să rămână în picioare”
Sursa foto: stiripesurse.ro

Criza politică și desemnările eșuate ale premierilor

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat joi, 2 iulie 2026, într-un interviu pentru HotNews, citat de Mediafax, că, în ciuda criticilor la adresa șefului statului, Nicușor Dan, Președinția rămâne singura instituție politică stabilă într-un context în care „Guvernul e varză, Parlamentul e varză”. Hunor a adăugat că, personal, ar fi acționat diferit în procesul de desemnare a premierului, o poziție pe care i-a comunicat-o și președintelui Dan.

Contextul acestor declarații este o criză politică fără precedent în România, declanșată după ce Guvernul Ilie Bolojan a căzut printr-o moțiune de cenzură pe 5 mai 2026, susținută de PSD și partidul extremist AUR. Ulterior, două propuneri de premier ale președintelui Nicușor Dan nu au reușit să obțină o majoritate parlamentară. Prima desemnare, cea a lui Eugen Tomac, a vizat un guvern tehnocrat, însă acesta și-a depus mandatul înainte de a fi votat. A doua propunere, Adrian Veștea (PNL), a fost făcută, potrivit surselor politice, fără consultarea prealabilă a Partidului Național Liberal, iar guvernul său a eșuat în Parlament.

Kelemen Hunor a criticat strategia președintelui de a începe cu un guvern tehnocrat, considerând că aceasta ar fi trebuit să fie „ultima soluție”, nu prima. „Eu aș fi început cu altceva și dacă nu ar fi mers, atunci ultima soluție ar fi trebuit să fie guvernul tehnocrat, nu prima soluție”, a explicat liderul UDMR. Această abordare a președintelui a fost percepută, inclusiv de Hunor, ca o încercare de a interveni în viața internă a PNL, fapt care a surprins pe toată lumea și a creat dificultăți în depășirea blocajului politic.

Desemnarea lui Adrian Veștea a fost un moment de maximă tensiune. „Dacă președintele Partidului Național Liberal ar fi spus duminică că este de acord cu această propunere, atunci poate că lucrurile ar fi stat ușor diferit. Dar aici toată lumea a fost surprinsă și toată lumea a considerat și percepția este importantă, nu știu dacă realitatea e așa sau nu, că au încercat să intervină în viața internă a unui partid politic. Și asta a fost problema din punctul meu de vedere pe care nimeni n-a reușit să o depășească”, a subliniat Kelemen Hunor, conform HotNews.

Analizând deciziile președintelui Dan, Kelemen Hunor a interpretat gesturile acestuia ca o tentativă de a nu împinge PSD-ul către o alianță cu AUR. „Eu nu cred că Nicușor Dan este PSD-ist, nu cred că este PNL-ist, Nicușor Dan e Nicușor Dan. Așa a fost și când era la Asociația Salvați Bucureștiul, și la USR și așa mai departe. Pur și simplu n-a vrut să îi împingă pe cei din PSD spre AUR. Și aici înțeleg perfect”, a explicat președintele UDMR, sugerând o strategie prezidențială de menținere a unui echilibru fragil pe scena politică, evitând consolidarea unei majorități considerate radicale.

Această criză politică, marcată de eșecul a două desemnări succesive, ilustrează o fragmentare profundă a clasei politice românești și o dificultate în formarea unor majorități stabile. De la căderea Guvernului Bolojan, susținut de o coaliție largă, până la tentativele eșuate de a numi un nou prim-ministru, România se confruntă cu o instabilitate guvernamentală care, potrivit datelor Eurostat din 2025, plasează țara printre statele membre UE cu cea mai mare frecvență a schimbărilor de executiv în ultimul deceniu, având o medie de un guvern nou la mai puțin de doi ani. Această statistică, coroborată cu o scădere a încrederii publice în instituțiile politice, conform unui sondaj INS din 2026 care indica un nivel de încredere sub 20% pentru Parlament și Guvern, subliniază urgența unei soluții politice viabile.

De ce contează

Criza guvernamentală actuală are implicații directe asupra stabilității economice și sociale a României. Blocajul legislativ și incertitudinea politică pot amâna adoptarea unor decizii cruciale, inclusiv legi esențiale pentru absorbția fondurilor europene din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), estimate la aproximativ 29 de miliarde de euro până în 2029. De asemenea, lipsa unui guvern cu puteri depline poate afecta capacitatea țării de a răspunde eficient provocărilor economice și de a implementa reformele necesare, cu impact asupra nivelului de trai al cetățenilor și asupra încrederii investitorilor străini.

În viitorul apropiat, se anticipează noi runde de consultări politice la Palatul Cotroceni, în încercarea de a identifica o formulă guvernamentală care să obțină susținerea majorității parlamentare. Scenariile posibile includ fie o nouă propunere de premier, fie, în cazul persistenței blocajului, dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate, o soluție care ar putea aduce claritate, dar și o perioadă suplimentară de instabilitate.

Indiferent de deznodământ, presiunea publică și cea internațională asupra clasei politice românești pentru deblocarea situației este tot mai mare, având în vedere și contextul regional și angajamentele asumate de România la nivel european.