Ancheta DIICOT, reacții și acuzații de neglijență
Jurnalista Carla Cristina Tănasie a reacționat vehement după perchezițiile desfășurate de DIICOT în dosarul care îl vizează pe Viorel Pașca, susținând că investigația realizată de ea și colega sa în urmă cu un an a scos la iveală nereguli grave privind activitatea acestuia. Într-o postare publicată pe Facebook, Tănasie a criticat valul de susținere publică de care Pașca s-a bucurat, afirmând că ea și colega sa au fost ținta unor atacuri constante din partea acestuia după documentarea din iulie 2025, fiind numite în repetate rânduri „blondele de la București”. „Suntem blonde, dar nu chiar atât de blonde”, a declarat Tănasie, subliniind că ancheta lor a indicat probleme serioase mult înainte de intervenția autorităților.
Potrivit jurnalistei, investigația a pornit după ce Pașca ar fi abandonat șapte persoane cu dizabilități pe treptele DGASPC Mehedinți, după ce acestea i-ar fi fost trimise de Spitalul Județean Drobeta-Turnu Severin. Tănasie relatează că, într-o discuție telefonică, Pașca i-a spus că a recurs la acest gest pentru că „nu a primit niște documente pentru acei oameni și s-a enervat”. În aceeași conversație, acesta ar fi afirmat că adăpostește sute de persoane în locuințele sale și că, în aproximativ 20 de ani, peste 3.000 de oameni au trecut prin centrele sale, dintre care circa 1.000 au decedat. Aceste cifre, dacă ar fi confirmate, ar indica o situație de o gravitate excepțională, mult peste capacitatea declarată a oricărui centru social legal.
Ulterior, împreună cu activista Georgiana Pascu, jurnalista s-a deplasat în Bihor pentru a documenta situația la fața locului. Tănasie a afirmat că a observat personal modul în care erau organizate imobilele. „Am văzut cu ochii mei cum acele case erau organizate ca un azil. Exista o «șefă» care răspundea de oamenii angajați și de cei care munceau la negru”, a susținut ea, adăugând că mai multe femei din localitate i-au declarat că lucrau acolo fără forme legale. Această practică de muncă la negru, alături de numărul mare de decese raportate, ridică semne de întrebare serioase cu privire la respectarea drepturilor muncii și a condițiilor de îngrijire.
După realizarea interviului, Viorel Pașca s-ar fi răzgândit și nu ar mai fi dorit difuzarea materialului, încercând, fără succes, să împiedice publicarea acestuia, inclusiv printr-o plângere depusă la CNA. În postarea sa, Tănasie susține că a intrat ulterior în posesia unor documente care ar indica existența unor sesizări privind desfășurarea ilegală a activității lui Viorel Pașca, însă acestea ar fi fost ignorate de autorități. Pe pagina de Facebook a lui Pașca, jurnalista a găsit relatări și fotografii care arătau transportul unor beneficiari în portbagajul mașinii și abandonarea unui cadavru pe holul unei primării, gesturi pe care le consideră indicii clare ale unor probleme grave de funcționare și lipsă de respect față de demnitatea umană.
În contextul acestui caz, un exemplu elvețian, citat de analistul politic A. Caramitru, oferă o perspectivă contrastantă asupra modului în care ar trebui gestionate astfel de situații. În Elveția, un sistem de îngrijire socială bine structurat, cu o finanțare adecvată și un control riguros, asigură că persoanele vulnerabile primesc asistența necesară într-un mediu sigur și demn. Caramitru a declarat că în România, situația este „de o prostie inimaginabilă”, sugerând o lipsă sistemică de civilizație și eficiență în gestionarea problemelor sociale. Această comparație subliniază decalajul profund între standardele de îngrijire din România și cele din țări cu sisteme sociale mature.
Criticile lui Tănasie și Caramitru converg spre o problemă fundamentală: eșecul instituțiilor statului de a monitoriza și reglementa eficient centrele de îngrijire socială, fie ele private sau publice. Faptul că sesizări anterioare ar fi fost ignorate indică o complicitate prin omisiune, care a permis ca situații potențial abuzive să continue. Anchetatorii DIICOT vizează suspiciuni privind activitatea desfășurată de Viorel Pașca, însă, așa cum subliniază Tănasie, ancheta penală ar trebui să vizeze nu doar activitatea individuală, ci și instituțiile statului care, în opinia sa, au direcționat persoane către acesta și au tolerat funcționarea unui centru fără forme legale. Această perspectivă extinde responsabilitatea dincolo de un singur individ, către un eșec sistemic al protecției sociale.
De ce contează
Acest caz este emblematic pentru vulnerabilitățile sistemului de asistență socială din România și pentru riscurile la care sunt expuse persoanele cu dizabilități sau cele defavorizate. Ignorarea repetată a semnalelor de alarmă, așa cum susține jurnalista Tănasie, subminează încrederea publicului în capacitatea statului de a-și proteja cetățenii cei mai fragili. Mai mult, implicarea unor instituții publice în direcționarea beneficiarilor către centre nereglementate ar putea indica o complicitate instituțională, cu consecințe grave pentru drepturile omului și respectarea legii. Acest scandal ar trebui să forțeze o reevaluare profundă a modului în care sunt licențiate, monitorizate și finanțate serviciile sociale din România.
Perchezițiile efectuate de DIICOT în cazul Viorel Pașca reprezintă un pas important, dar este crucial ca investigația să fie exhaustivă și să identifice toate verigile responsabile, inclusiv la nivel instituțional. Așteptările sunt ca autoritățile să clarifice acuzațiile prezentate de Carla Cristina Tănasie și să stabilească dacă neglijența sau chiar complicitatea unor funcționari publici a permis funcționarea acestor centre în condiții ilegale și inumane. Un aspect esențial va fi și modul în care vor fi recuperate și reintegrate persoanele vulnerabile afectate de această situație, asigurându-le accesul la servicii sociale adecvate și conforme cu standardele europene.
Rămâne de văzut dacă acest caz va genera reforme structurale sau va rămâne un incident izolat, fără consecințe sistemice pe termen lung.