Capitala anticipează pierderi, dar consideră soluțiile „nerelevante”
Bucureștiul, sub administrația primarului Nicușor Dan, a catalogat bazinele de retenție pentru apa în exces, provenită din furtuni violente, drept „nerelevante”, o decizie ce contrastează cu riscurile climatice în creștere. Capitala se numără printre orașele din România care nu dispun de un plan de adaptare climatică, nu alocă un buget distinct pentru astfel de proiecte și nu are personal dedicat coordonării și implementării inițiativelor de adaptare la schimbările climatice, conform unui chestionar aplicat de Context.ro. Această abordare survine în contextul în care Primăria București anticipează, totuși, o intensificare a furtunilor și a precipitațiilor abundente în viitor, recunoscând în același timp că orașul va înregistra pierderi financiare sporite din cauza fenomenelor meteo extreme. „Măsurile pentru diminuarea efectelor ploilor torențiale, cum ar fi aplicarea principiilor orașelor burete sau adaptarea planului de inundații, nu erau relevante pentru București”, a fost poziția primăriei, conform datelor obținute de Context.ro în mai 2025, între tururile alegerilor prezidențiale.
Această situație nu este singulară în peisajul urban românesc. O analiză anterioară, publicată anul trecut de Context.ro și bazată pe răspunsurile a 35 de municipii reședință de județ și a capitalei, a relevat că aproape 60% dintre reședințele de județ din România nu dețin un plan de adaptare la schimbările climatice. Mai mult, sub 80% dintre acestea nu monitorizează proiectele existente în domeniu și nu au personal dedicat. Această lipsă de pregătire este îngrijorătoare, având în vedere că România, și în special orașele sale, sunt din ce în ce mai expuse la fenomene meteorologice extreme, de la inundații rapide la valuri de căldură prelungite.
În context european, majoritatea capitalelor și a orașelor mari au deja strategii integrate de adaptare climatică, multe dintre ele incluzând concepte precum „orașul burete” și infrastructuri verzi-albastre. De exemplu, orașe ca Rotterdam sau Copenhaga au investit masiv în bazine de retenție, acoperișuri verzi și străzi permeabile, transformând provocările climatice în oportunități de dezvoltare urbană durabilă. În comparație, abordarea Bucureștiului, care consideră aceste măsuri „nerelevante”, plasează capitala românească într-o poziție vulnerabilă și izolată.
Lipsa unui plan coerent de adaptare la nivel local, în ciuda prognozelor interne ale primăriei privind furtuni mai puternice și pierderi financiare crescute, ridică semne de întrebare serioase. Chiar dacă Primăria București anticipează că orașul nu se va confrunta cu inundații extreme, ci doar cu precipitații abundente, experiențele recente din alte orașe europene și românești demonstrează că o astfel de subestimare poate avea consecințe devastatoare. Specialistul în urbanism climatic, Dr. Andrei Popescu de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, subliniază că „ignorarea soluțiilor bazate pe natură, cum ar fi bazinele de retenție sau spațiile verzi permeabile, este o eroare strategică majoră. Acestea nu sunt doar măsuri de prevenire a inundațiilor, ci contribuie și la îmbunătățirea calității aerului, la reducerea efectului de insulă de căldură urbană și la creșterea biodiversității.”
Datele furnizate de Primăria București în 2025, bazate pe strategia și direcțiile mandatului primarului Nicușor Dan, arată o contradicție între recunoașterea riscurilor și lipsa acțiunilor concrete. Această discordanță este amplificată de faptul că instituția nu a considerat relevante nici măcar adaptarea planului de inundații existent. Conform Eurostat, în 2023, România a înregistrat o creștere de 15% a pagubelor materiale cauzate de evenimente meteorologice extreme comparativ cu media ultimilor cinci ani, un indicator clar al necesității urgente de adaptare.
De ce contează
Lipsa unui plan de adaptare climatică și ignorarea soluțiilor validate internațional, precum bazinele de retenție și principiile orașelor burete, expune Bucureștiul unor riscuri financiare și sociale semnificative. Cetățenii se vor confrunta cu infrastructuri blocate, daune materiale la proprietăți și o calitate a vieții redusă în urma evenimentelor meteo extreme. Pe termen lung, această abordare pasivă poate afecta atractivitatea economică a capitalei și siguranța locuitorilor, transformând evenimente previzibile în crize gestionabile cu costuri mult mai mari decât cele ale prevenirii.
În absența unor măsuri concrete, Bucureștiul riscă să rămână în urmă față de alte capitale europene care integrează deja reziliența climatică în planificarea urbană. Pasul următor ar trebui să includă elaborarea urgentă a unui plan de adaptare, alocarea unui buget dedicat și înființarea unei echipe de specialiști. De asemenea, este esențială consultarea cu experți în urbanism și hidrologie pentru a integra soluții bazate pe natură. Fără o schimbare de paradigmă, orașul va continua să se confrunte cu vulnerabilități crescânde în fața schimbărilor climatice, cu costuri din ce în ce mai mari pentru comunitate și economie.
Rămâne de văzut dacă noua administrație sau o presiune publică consistentă vor determina o revizuire a acestei strategii considerate „nerelevante” până acum.