Rusia își consolidează legăturile cu regimul taliban
Un acord de cooperare militară și de securitate semnat pe 27 mai între Rusia și regimul taliban din Afganistan a stârnit o undă de șoc în comunitatea internațională, expunând o contradicție flagrantă în retorica Kremlinului. Filozoful francez Bernard-Henri Lévy, într-un articol publicat de Wall Street Journal și tradus de Rador, subliniază ipocrizia propagandei ruse, care îl prezintă pe Vladimir Putin drept salvator al creștinătății și bastion împotriva extremismului islamic, în timp ce Moscova își extinde influența asupra unui regim islamist radical. Lévy afirmă că această alianță ar trebui să deschidă ochii celor care refuză să vadă adevărata natură a ambițiilor rusești.
De peste 12 ani, de la începutul invaziei sale în Ucraina, Kremlinul a promovat narațiunea lui Putin ca apărător al unui Occident decadent și al valorilor creștine. Această retorică a fost constantă, în ciuda faptului că trupele cecene ale lui Ramzan Kadîrov, aliați ai Kremlinului, invocă „Allahu Akbar!” pe câmpul de luptă, o realitate pe care Lévy spune că a observat-o personal la Bahmut, Soledar și Zaporijjia. Mai mult, pe 26 octombrie 2023, Moscova a fost prima capitală care a găzduit o delegație Hamas după atacurile din 7 octombrie, condusă de Mousa Abu Marzouk și însoțită de un reprezentant iranian, un gest ce a contrazis imaginea de protector al creștinătății promovată de Rusia. Proiectul de civilizație eurasiatică al lui Alexander Dughin, care propune o axă musulmano-ortodoxă menită să înlocuiască alianța atlantică și iudeo-creștină, completează acest tablou al unei Rusii ce cultivă legături cu forțe considerate tradițional adversare ale valorilor occidentale.
Acordul semnat pe 27 mai 2026 la Kabul, între fostul ministru al apărării rus Serghei Șoigu, în prezent secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, și Mohammad Yaqoub, ministrul interimar taliban al apărării și fiul Molahului Omar, este un pas semnificativ în consolidarea legăturilor dintre Moscova și regimul taliban. Acesta din urmă a preluat puterea în Afganistan în 2021, după retragerea forțelor americane. Vladimir Putin a îndemnat încă din 2021 comunitatea internațională să scoată talibanii de pe lista organizațiilor teroriste, iar Rusia a devenit anul trecut prima țară care a recunoscut formal noul regim. Această mișcare subliniază o schimbare profundă în politica externă a Rusiei, care pare să prioritizeze interesele geopolitice în detrimentul coerenței ideologice proclamate.
Zamir Kabulov, trimisul special al Moscovei la Kabul, a confirmat că Rusia va moderniza elicopterele militare și va asigura întreținerea flotei învechite de blindate, majoritatea de proveniență sovietică, ale regimului taliban. De asemenea, Rusia se angajează să instruiască o forță talibană de 8.000 de bărbați și să furnizeze capacități de spionaj unui regim cunoscut pentru ostilitatea sa față de evrei și creștini, pe care îi numește „cruciați”. Această asistență militară și de securitate este descrisă ca un parteneriat strategic pe termen lung, care va fi „extins”, „aprofundat” și făcut „pragmatic”. În esență, talibanii vor asigura stabilitatea la granița sudică a Rusiei și vor combate grupări rivale precum Statul Islamic-Provincia Khorasan, în schimbul sprijinului Moscovei pentru perpetuarea cârmuirii islamiste la Kabul.
Consecințele acestui parteneriat, așa cum le descrie Bernard-Henri Lévy, sunt alarmante pentru drepturile omului și libertățile individuale. Consolidarea regimului taliban cu sprijin rusesc va însemna o intensificare a persecuției jurnaliștilor liberi prin servicii de spionaj profesioniste, lichidarea minorităților religioase rămase (Sikh, hinduși și șiiți hazara) și o vânătoare sporită a homosexualilor, artiștilor, profesorilor și creștinilor practicanți în secret. Cel mai grav impact, însă, va fi asupra femeilor și fetelor afgane, cărora le-a fost deja interzis accesul la educație și la spații publice. Asistența „strategică și pragmatică” din partea țării Patriarhului Kirill, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, este de așteptat să finalizeze eliminarea completă a femeii din peisajul afgan, transformând-o într-o prizonieră a burkăi și a casei.
Bernard-Henri Lévy susține că a anticipat această alianță încă din 2018, în cartea sa „Imperiul și cei cinci regi”. El se întreabă retoric ce cred despre această situație „putiniștii interni” din Franța și America, cei care recent au cerut o „deșteptare” și „reînnoirea relațiilor” cu „eterna Rusie”, prezentată ca „o prietenă a Franței”. Lévy consideră că apelurile la „detensionare” și „pace” cu o țară care urmărește distrugerea valorilor occidentale sunt profund neliniștitoare. Valoarea argumentului că Rusia protejează „valorile creștine” este complet subminată de alianța sa cu cele mai extreme forme de islamism, ducând la „rușine, cinism și infamie”, în viziunea filozofului francez.
De ce contează
Această alianță dintre Rusia și talibani are implicații profunde pentru securitatea globală și pentru credibilitatea retoricii rusești. Ea demonstrează că interesele geopolitice și de putere primează pentru Kremlin în fața oricăror pretenții ideologice de apărător al creștinătății. Pentru România și statele din flancul estic al NATO, această evoluție subliniază volatilitatea alianțelor și necesitatea unei vigilențe sporite față de acțiunile Rusiei în diverse regiuni ale lumii. De asemenea, expune riscurile unei abordări naive față de regimul de la Moscova, care este dispus să colaboreze cu orice actor, indiferent de ideologia sa, atâta timp cât servește scopurilor sale strategice de subminare a influenței occidentale și de extindere a propriei sfere de putere.
În viitor, este de așteptat ca această alianță să continue să se aprofundeze, având în vedere interesele reciproce ale ambelor părți. Rusia caută să-și extindă influența în Asia Centrală și să contracareze prezența occidentală, în timp ce talibanii au nevoie de sprijin militar și diplomatic pentru a-și consolida regimul și a combate opoziția internă și externă. Rămâne de văzut cum va reacționa comunitatea internațională la această nouă axă de putere și dacă alte state vor urma exemplul Rusiei în recunoașterea și cooperarea cu regimul taliban.
Întrebarea fundamentală este dacă această alianță va duce la o stabilitate regională sporită sau, dimpotrivă, va alimenta noi conflicte și crize umanitare, în special prin consolidarea unui regim care încalcă flagrant drepturile omului.