Impasibilitatea selecționerului, contrast cu euforia generală
Naționala de fotbal a Braziliei, de cinci ori campioană mondială, a obținut o calificare dramatică în optimile de finală ale Campionatului Mondial din 2026, învingând Japonia cu scorul de 2-1. Golul decisiv a fost marcat de Gabriel Martinelli în minutul 90+5, declanșând o explozie de bucurie în tribunele din Houston și în țara natală. Însă, reacția selecționerului Carlo Ancelotti a devenit rapid virală, contrastând puternic cu euforia generală. Conform informațiilor, antrenorul italian, cu o experiență de aproape 35 de ani, a rămas impasibil, de parcă reușita venită în prelungiri ar fi fost cel mai normal lucru.
Prestigioasa publicație spaniolă AS a analizat confruntarea, subliniind că Brazilia a avut o prestație "mai mult decât discretă" și este "dependentă de Vinicius și plină de speranță alături de Ancelotti, chiar dacă fotbalul propus este, în cele din urmă, deficitar". Această suferință extremă împotriva Japoniei, o echipă care a înregistrat o dezvoltare incontestabilă a fotbalului nipon în ultimele decenii, evidențiază realitatea unei naționale reactive, lipsită de finețe și îndemânare în spații înguste, cu o lipsă alarmantă de talent individual în anumite zone ale terenului, potrivit AS. Publicația a criticat fundașii laterali "birocratici" Danilo și Douglas Santos, precum și lipsa de inventivitate a mijlocașului ofensiv Paqueta.
Partida din 16-imi a început cu o Brazilie care a controlat autoritar, cu stoperii avansați și liniile proptite sigur înspre o redută asiatică, așa cum a relatat ProSport. Bruno Guimaraes a cerut sprijinul tribunelor încă din minutul 2, semn că "opera carioca sub Carlo Ancelotti nu e încă definită la capitolul încredere". Brazilia a jucat direct, cu lansări rapide, fără "floricele și cadențe inutile". Japonia, condusă de selecționerul Hajime Moriyasu, a stat riguros în defensivă, într-un sistem 5-4-1, având în minte chiar și loviturile de departajare, conform ProSport. În ciuda controlului inițial al Braziliei, Japonia a deschis scorul în minutul 29 prin Kaishu Sano, care a interceptat o pasă lentă la mijlocul terenului și a șutat pe jos, în diagonală, o reușită care a răsturnat, pentru moment, soarta partidei.
La pauză, Ancelotti a făcut schimbări strategice, introducându-l pe Endrick în locul lui Lucas Paqueta. Conform ProSport, italianul a folosit "biciul și bagheta" la vestiare, iar efectul s-a văzut. Brazilia a început să creeze ocazii, iar în minutul 56, Casemiro a egalat cu o lovitură de cap, în urma unei centrări a stoperului Gabriel Magalhaes. Vinicius Jr., considerat liderul echipei, a avut o acțiune individuală senzațională, șerpuind printre japonezi și împingând mingea pe lângă portar, dar aceasta a lovit bara dreaptă și a revenit în joc. Japonia, deși obosită, a continuat să se apere cu tenacitate, însă Brazilia a trecut de la control la revenire și apoi la stăpânire cu mai multă productivitate. În minutul 90+5, Gabriel Martinelli, introdus de Ancelotti în minutul 66, a marcat golul victoriei, după o pasă luminoasă de la Bruno Guimaraes, trimițând mingea pe lângă portar. Mingea a lovit bara înainte de a intra în poartă, prelungind tensiunea. Ancelotti s-a dus liniștit către un membru al staff-ului tehnic, și-a ridicat impasibil ochelarii, o scenă care a contrastat puternic cu nebunia din tribune, arătând calmul unui antrenor cu o vastă experiență.
Victoria Braziliei a fost un rezultat al schimbărilor inspirate ale lui Ancelotti, atât la nivel de jucători, cât și de nuanță mentală la pauză. Japonia a pierdut, demonstrând că doar cumințenia și munca nu sunt întotdeauna suficiente pentru glorie. Succesul Braziliei a fost atribuit de ProSport "artei italianului de a seta performanța până și cu titulari de la Zenit și Bournemouth la o națională pe care istoria a îmbrățișat-o ani la rând cu staruri veritabile". Ancelotti a reușit să-l transforme pe Casemiro, în vârstă de 34 de ani, într-un erou al revenirii pentru o națiune care respiră fotbal. Lotul Japoniei la CM 2026 este elocvent pentru progresul fotbalului nipon, având doar 3 fotbaliști din liga internă și 13 din campionate din Big 5 (Bundesliga, La Liga, Premier League, Serie A și Ligue 1), alături de șapte nume provenite din Olanda și Belgia. Această reprezentare în ligile europene de top demonstrează calitatea jucătorilor japonezi.
Istoria relației dintre fotbalul brazilian și cel japonez este fascinantă. În anii '90, un duel Brazilia – Japonia nici nu punea problema câștigătoarei, iar până în 1998 asiaticii nu se calificaseră la Cupa Mondială. Însă, de atunci și până acum, Japonia a participat la 8 turnee finale consecutive, ieșind din grupe la jumătate dintre ele. Această evoluție se datorează, în mare parte, influenței braziliene. Legendarul Zico a jucat la Kashima Antlers în 1991, la 38 de ani, și a avut un impact uriaș, adaptând mentalități și setând tipare clare de pregătire. El este și azi director tehnic la Kashima Antlers și are o statuie în fața stadionului. Zico a contribuit la lansarea J1 League, competiția internă care a devenit etalon în Asia, și a fost selecționerul Japoniei între 2002 și 2006. Alți campioni mondiali brazilieni, precum Carlos Dunga, Leonardo și Cesar Sampaio, au lucrat în Japonia, iar numărul fotbaliștilor brazilieni din prima ligă japoneză depășește azi numărul tuturor celorlalți stranieri la un loc. Mai mult, Japonia a naturalizat brazilieni, precum Alex Santos și Marcos Tulio Tanaka, care au jucat pentru naționala niponă la Cupele Mondiale din 1998 și 2006. Această apropiere culturală este facilitată și de faptul că cea mai importantă diasporă japoneză, cu peste 2,7 milioane de asiatici, se află în Brazilia.
**De ce contează**
Această victorie dramatică a Braziliei, obținută cu dificultate în fața unei echipe japoneze tot mai puternice, subliniază presiunea imensă care apasă pe umerii selecționerului Carlo Ancelotti. Impasibilitatea sa, deși virală, poate fi interpretată ca o dovadă a experienței sale vaste și a capacității de a gestiona momentele critice. Pe termen lung, succesul Braziliei la acest Campionat Mondial va depinde nu doar de talentul individual, ci și de abilitatea lui Ancelotti de a echilibra un lot care, conform analiștilor, prezintă deficiențe în anumite compartimente. Pentru Japonia, performanța onorabilă împotriva unei forțe mondiale confirmă statutul său de echipă competitivă la nivel global, un rezultat al unei strategii de dezvoltare a fotbalului pe termen lung, influențată semnificativ de modelul brazilian.
În optimile de finală, Brazilia va întâlni câștigătoarea meciului dintre Coasta de Fildeș și Norvegia, având în față un nou test eliminatoriu complicat. Calmul lui Ancelotti în momentele cheie va fi esențial pentru a ghida echipa, care, după un start de turneu dezamăgitor cu Marocul, a defilat cu naționale mai puțin puternice precum Haiti și Scoția, dar a întâmpinat dificultăți semnificative în fața Japoniei. Echipa va trebui să-și îmbunătățească jocul colectiv și să depășească dependența de individualități precum Vinicius Jr.
pe parcursul turneului, demonstrând că "biciul și bagheta" lui Ancelotti pot transforma o echipă cu deficiențe într-o forță capabilă să lupte pentru trofeu, așa cum o cere istoria glorioasă a fotbalului brazilian.