INS detaliază riscurile de sărăcie și excluziune socială
Institutul Național de Statistică (INS) a publicat luni, 29 iunie 2026, date alarmante privind situația sărăciei și a excluziunii sociale în România pentru anul 2025. Conform comunicatului, aproape unul din cinci români, adică 18,4% din populație, trăia în gospodării cu venituri sub pragul sărăciei relative, stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent. Aceasta se traduce printr-un număr de aproximativ 3,47 milioane de persoane afectate de sărăcie. Deși această cifră reprezintă o scădere de 0,6 puncte procentuale față de anul anterior, cu 127.000 de români mai puțini în această situație, problema rămâne una majoră pentru societatea românească. "Datele INS subliniază persistența unor vulnerabilități semnificative la nivel național, în ciuda unor progrese marginale," a declarat un analist economic pentru Digi24, comentând raportul.
Indicatorul AROPE (At-Risk-Of-Poverty or Social Exclusion), adoptat la nivelul Uniunii Europene, arată că 27,4% din populația României, echivalentul a aproximativ 5,2 milioane de persoane, s-a aflat în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2025. Această valoare reprezintă o ușoară scădere de 0,5 puncte procentuale față de anul precedent. Femeile sunt mai afectate de sărăcie decât bărbații, cu o rată de 18,7% față de 18,0%. Cele mai vulnerabile categorii de vârstă sunt tinerii de 18-24 de ani (25,8%) și copiii (0-18 ani), cu o rată de 23,6%. HotNews menționează că aceste cifre subliniază o disparitate persistentă în distribuția riscului de sărăcie pe categorii demografice.
Deprivarea materială și socială severă a afectat 16,8% din populație în 2025, adică aproximativ 3,16 milioane de persoane. Aceasta reprezintă o ușoară scădere față de anul precedent. Copiii sunt cel mai puternic afectați de deprivarea materială severă (21,1%), urmați de vârstnici (19,2%). De asemenea, 5,6% dintre persoanele sub 65 de ani (aproximativ 785.000 de persoane) trăiesc în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii, o proporție care a crescut față de anul anterior. Femeile sunt mai afectate decât bărbații și în această categorie. Această situație indică dificultăți structurale pe piața muncii și o dependență crescută de asistența socială.
Rolul transferurilor sociale este crucial în atenuarea impactului sărăciei. INS arată că, fără pensii și alte beneficii sociale, aproape 44,2% din populație ar fi fost sub pragul sărăciei relative în 2025. Impactul ar fi fost și mai dramatic în rândul persoanelor de peste 65 de ani, unde proporția ar fi crescut la aproape 88%. Această dependență majoră de ajutoarele de stat evidențiază fragilitatea sistemului economic și social, precum și importanța politicilor de protecție socială în România. Spre comparație, media Uniunii Europene pentru riscul de sărăcie după transferurile sociale a fost de aproximativ 17% în 2024, conform Eurostat, ceea ce plasează România semnificativ deasupra mediei europene.
La nivel regional, diferențele sunt pronunțate. Cele mai ridicate valori ale riscului de sărăcie sau excluziune socială au fost înregistrate în regiunile Sud-Est (38%) și Sud-Vest Oltenia (36%). În contrast, regiunea București-Ilfov a avut cel mai scăzut nivel, de 13,6%. Această disparitate regională reflectă decalajele economice și de dezvoltare dintre zonele urbane și cele rurale, precum și între regiunile istorice ale țării. Gospodăriile cu copii dependenți, în special cele cu mulți copii (două adulți și cel puțin trei copii) și cele monoparentale, au un risc semnificativ mai mare de excluziune socială, cu o rată de 29,4% pentru gospodăriile cu copii dependenți, conform datelor centralizate de Digi24.
INS a identificat, de asemenea, suprapuneri între cele trei forme de vulnerabilitate incluse în indicatorul AROPE. Aproximativ 1,21 milioane de persoane se aflau simultan în risc de sărăcie și deprivare materială severă. Mai mult, circa 403.000 de persoane erau afectate de toate cele trei situații simultan: risc de sărăcie, deprivare materială severă și intensitate foarte redusă a muncii. Această intersecție a vulnerabilităților indică o sărăcie multidimensională, care necesită intervenții complexe și coordonate din partea autorităților. În ciuda eforturilor guvernamentale, implementarea unor măsuri coerente pe termen lung rămâne o provocare, în special în contextul fluctuațiilor economice globale.
De ce contează
Aceste date sunt esențiale pentru înțelegerea provocărilor socio-economice ale României. O rată ridicată a sărăciei și a excluziunii sociale afectează nu doar calitatea vieții milioanelor de români, ci și potențialul de dezvoltare pe termen lung al țării. Copiii și tinerii afectați de sărăcie au șanse reduse la educație și la o integrare reușită pe piața muncii, perpetuând ciclul sărăciei. Disparitățile regionale pot alimenta tensiuni sociale și migrația internă, în timp ce dependența de transferurile sociale pune presiune pe bugetul de stat. Abordarea acestor probleme necesită strategii integrate de creștere economică, investiții în educație și sănătate, și consolidarea sistemului de protecție socială.
În contextul acestor provocări, autoritățile române sunt confruntate cu necesitatea de a elabora și implementa politici publice eficiente. Fără o strategie clară de reducere a sărăciei, decalajele sociale și economice se pot adânci, amenințând coeziunea socială și stabilitatea pe termen lung. Rămâne de văzut cum vor fi adaptate programele guvernamentale și fondurile europene pentru a răspunde acestor nevoi stringente, având în vedere că indicatorii de sărăcie și excluziune socială sunt monitorizați îndeaproape de Comisia Europeană.
O atenție sporită ar trebui acordată și creșterii intensității muncii în gospodării, un factor cheie în reducerea riscului de sărăcie, alături de sprijinul pentru familiile cu mulți copii și cele monoparentale, categorii care prezintă un risc semnificativ mai ridicat.