INS detaliază vulnerabilitățile demografice și regionale
Aproape unul din cinci români, adică 18,4% din populația rezidentă, a trăit sub pragul sărăciei în anul 2025, în timp ce peste 5,2 milioane de persoane s-au aflat în risc de sărăcie sau excluziune socială (indicatorul AROPE). Aceste cifre, publicate luni de Institutul Național de Statistică (INS), subliniază persistența unor vulnerabilități semnificative la nivel național, deși indicatorul AROPE a înregistrat o ușoară scădere față de anul precedent. „Situația ar fi fost considerabil mai gravă în lipsa transferurilor sociale, care au prevenit ca aproape jumătate din populație să cadă sub pragul sărăciei”, a declarat un purtător de cuvânt al INS, subliniind rolul esențial al politicilor de protecție socială.
Potrivit datelor oficiale ale INS pentru anul 2025, rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a fost de 27,4%, marcând o scădere de 0,5 puncte procentuale comparativ cu 2024. În termeni absoluți, acest lucru înseamnă aproximativ 5,2 milioane de persoane, cu 125.000 mai puține decât în anul precedent. Numărul persoanelor aflate strict sub pragul sărăciei relative a fost de circa 3,47 milioane, reprezentând 18,4% din populație. Pragul sărăciei este definit ca 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent.
Analiza demografică relevă diferențe notabile. Femeile au înregistrat o rată a sărăciei ușor mai ridicată decât bărbații, de 18,7% față de 18,0%. Cele mai afectate categorii de vârstă sunt tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani, cu o rată a sărăciei de 25,8%, urmați de copiii și adolescenții de până la 18 ani, pentru care indicatorul a fost de 23,6%. Acest lucru subliniază o vulnerabilitate crescută a generațiilor tinere și a familiilor cu copii. Persoanele care trăiau în gospodării cu minori și tineri dependenți au fost, de asemenea, mai expuse riscului de sărăcie, rata ajungând la 21,2%, cu 6,7 puncte procentuale peste cea a persoanelor care locuiesc în gospodării fără copii. Mai mult, gospodăriile formate din doi adulți cu trei sau mai mulți copii dependenți sunt cele mai expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, cu o incidență de 50,2%. Acestea sunt urmate de gospodăriile monoparentale, unde indicatorul ajunge la 45,7%.
Un aspect crucial evidențiat de INS este impactul transferurilor sociale. Fără pensii și alte forme de sprijin social, aproape 44,2% din populație, adică aproape patru din nouă persoane, s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative. Situația ar fi fost drastică pentru persoanele de peste 65 de ani, dintre care 87,9% ar fi fost afectate de sărăcie în lipsa acestor venituri. În rândul persoanelor cu vârste între 55 și 64 de ani, procentul ar fi ajuns la 45,2%, demonstrând rolul vital al sistemului de asistență socială în atenuarea sărăciei, în special pentru seniori.
Pe lângă sărăcia monetară, 16,8% din populația României, aproximativ 3,16 milioane de persoane, s-a confruntat în 2025 cu deprivare materială și socială severă, o scădere de 0,4 puncte procentuale față de anul anterior. Femeile au fost disproporționat afectate, reprezentând 55,9% din totalul persoanelor aflate în această situație. Deprivarea materială severă afectează în special copiii (21,1%) și vârstnicii (19,2%). Această deprivare se referă la incapacitatea de a-și permite anumite bunuri și servicii considerate esențiale pentru un trai decent, cum ar fi încălzirea adecvată a locuinței, o masă cu carne la două zile sau o săptămână de vacanță anuală.
Un alt indicator analizat de INS este intensitatea foarte redusă a muncii. În 2025, aproximativ 785.000 de persoane cu vârsta de până la 65 de ani trăiau în gospodării unde adulții au lucrat mai puțin de 20% din potențialul lor de muncă. Ponderea acestor persoane a crescut la 5,6%, de la 4,3% în 2024. Și în acest caz, femeile au fost mai afectate, ponderea lor fiind de 6,7% față de 4,6% în cazul bărbaților, cu aproximativ 125.000 de femei depășind numărul bărbaților în această situație.
Diferențele regionale rămân semnificative, ilustrând disparități economice și sociale profunde. Cele mai ridicate valori ale riscului de sărăcie sau excluziune socială au fost înregistrate în regiunea Sud-Est (38%) și Sud-Vest Oltenia (36%). La polul opus, regiunea București-Ilfov a avut cel mai scăzut nivel, de 13,6%. Această decalare regională subliniază necesitatea unor intervenții personalizate, adaptate specificului fiecărei zone. Aproximativ 403.000 de persoane s-au aflat simultan în toate cele trei situații de vulnerabilitate: risc de sărăcie, deprivare materială și socială severă și traiul în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii, conform datelor INS.
De ce contează
Aceste statistici sunt esențiale pentru formularea politicilor publice. Ele arată că, în ciuda unei ușoare scăderi a riscului general de sărăcie, anumite categorii – copii, tineri, vârstnici și familiile numeroase – rămân extrem de vulnerabile. Fără intervenții sociale, situația ar fi catastrofală, evidențiind rolul critic al pensiilor și al altor ajutoare. Disparitățile regionale sugerează că o abordare unitară nu este suficientă, fiind necesare strategii adaptate la nevoile specifice ale fiecărei regiuni pentru a reduce decalajele și a asigura o dezvoltare echilibrată a României.
Pe termen scurt, se anticipează o continuare a eforturilor guvernamentale de ajustare a transferurilor sociale pentru a ține pasul cu inflația și costul vieții. Pe termen mediu, provocarea majoră este integrarea pe piața muncii a persoanelor din gospodăriile cu intensitate redusă a muncii și reducerea deprivării materiale în rândul copiilor și vârstnicilor. Este de așteptat ca Uniunea Europeană, prin fondurile de coeziune socială, să continue să sprijine programele naționale de combatere a sărăciei, punând accent pe educație, sănătate și incluziune socială.
Rămâne de văzut în ce măsură aceste intervenții vor reuși să diminueze decalajele persistente și să ofere o șansă reală la un trai decent pentru toți cetățenii României, în special în contextul economic global incert.