Inițiativă controversată, cu avize negative, ajunge în Senat
Un proiect de Lege privind unirea României cu Republica Moldova, inițiat de partidul SOS România condus de Diana Șoșoacă, a fost adoptat tacit de Camera Deputaților și a fost transmis Senatului, care este for decizional. Această evoluție, survenită prin expirarea termenului legal de dezbatere și vot de 45 de zile, fără o decizie exprimată în plen, a stârnit dezbateri aprinse pe ambele maluri ale Prutului, ridicând semne de întrebare privind intențiile reale și implicațiile geopolitice. Inițiativa legislativă PL-x 305/2026 a fost depusă în Parlament pe 14 aprilie 2026, conform informațiilor publice.
Guvernul României a emis un punct de vedere negativ, subliniind lipsa de fundament juridic și diplomatic a unui astfel de demers unilateral. De asemenea, Comisia juridică și Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaților au acordat avize nefavorabile proiectului. Un aviz negativ a venit și din partea Consiliului Economic și Social, care a argumentat că o lege adoptată unilateral de Parlamentul României nu poate produce efecte juridice asupra unui stat suveran terț și nu poate crea obligații pe teritoriul Republicii Moldova. Această poziție este în concordanță cu principiile dreptului internațional, care guvernează suveranitatea statelor și integritatea teritorială.
Analistul politic Mihai Isac, citat de surse din presă, atrage atenția asupra obiectivului real al proiectului. Acesta susține că, dincolo de imposibilitatea juridică a unui asemenea demers, inițiativa riscă să alimenteze narațiuni pro-ruse și românofobe în Republica Moldova, care, în loc să apropie cele două state, ar putea bloca orice apropiere reală și ar putea submina eforturile Chișinăului de integrare europeană. Declarația sa subliniază o preocupare majoră în contextul tensiunilor geopolitice din regiune și al influenței rusești.
Contextul actual al discuțiilor despre reunificare este marcat de declarații recente ale președintei Republicii Moldova, Maia Sandu. La începutul acestui an, Sandu a sugerat că unirea cu România ar putea reprezenta o soluție pentru aderarea mai rapidă la Uniunea Europeană și NATO, având în vedere procesul complex și adesea anevoios al integrării europene individuale. Această declarație a fost interpretată diferit, unii văzând-o ca o deschidere strategică, în timp ce alții au considerat-o o tactică de presiune asupra partenerilor europeni. Sprijinul public pentru reunificare în Republica Moldova a crescut constant în ultimii ani. Conform celor mai recente date sociologice din 2026, acest sprijin se apropie de pragul de 50%, mai ales dacă sunt incluși și basarabenii din diaspora și din România, indicând o tendință ascendentă, dar încă fără o majoritate absolută decisivă în rândul populației din Republica Moldova.
Din punct de vedere istoric, ideea unirii a fost o aspirație constantă în anumite segmente ale societății românești și moldovenești, mai ales după dezmembrarea Uniunii Sovietice în 1991. Contextul european actual, marcat de agresiunea rusă în Ucraina, a reaprins aceste discuții, punând în lumină vulnerabilitatea Republicii Moldova și necesitatea unor garanții de securitate. Totuși, orice demers de unificare, pentru a fi legitim și sustenabil, ar necesita un acord bilateral, un proces constituțional complex și, cel mai probabil, un referendum în Republica Moldova, precum și recunoașterea internațională. O comparație cu alte procese de unificare, cum ar fi cel al Germaniei, arată că succesul depinde de voința politică reciprocă, de un cadru juridic solid și de sprijinul partenerilor internaționali.
Criticii proiectului, inclusiv voci din societatea civilă și mediul academic, susțin că o inițiativă unilaterală, așa cum este cea propusă de SOS România, este contraproductivă. Aceasta nu numai că ignoră suveranitatea Republicii Moldova, dar poate fi exploatată de forțe externe care doresc destabilizarea regiunii și subminarea parcursului european al Chișinăului. Mai mult, o astfel de acțiune ar putea crea precedente periculoase în dreptul internațional și ar putea complica relațiile României cu partenerii săi europeni și euro-atlantici, care susțin independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova. Replica partidelor pro-ruse din Republica Moldova, care ar putea folosi acest proiect pentru a alimenta sentimente anti-românești, este un risc real și trebuie gestionată cu prudență diplomatică.
De ce contează
Acest proiect legislativ este important nu prin viabilitatea sa juridică, care este aproape nulă, ci prin impactul său asupra discursului public și a relațiilor diplomatice. El riscă să deturneze atenția de la sprijinul real și concret pe care România îl poate oferi Republicii Moldova pe calea integrării europene și să creeze tensiuni inutile. Inițiativa poate fi folosită de actori interesați să submineze parcursul european al Republicii Moldova și să alimenteze neîncrederea între cele două state, afectând eforturile de consolidare a securității și stabilității regionale. O abordare pragmatică și respectuoasă a suveranității Republicii Moldova este esențială pentru progresul real.
Viitorul proiectului în Senat este incert, având în vedere avizele negative primite și opoziția Guvernului. Este de așteptat ca Senatul, în calitate de for decizional, să respingă inițiativa, mai ales că o adoptare ar genera o criză diplomatică majoră și ar contrazice politica externă oficială a României. Însă, simplul fapt că a trecut tacit de Camera Deputaților arată o anumită disfuncționalitate în procesul legislativ și o necesitate de a clarifica poziția României față de Republica Moldova.
Întrebarea fundamentală rămâne cum poate România să sprijine cel mai eficient Republica Moldova în aspirațiile sale europene, fără a recurge la gesturi unilaterale care pot fi interpretate greșit sau exploatate de terți.