Presiunea asupra Comisiei Europene pentru modificări legislative
Problema tot mai acută a interacțiunilor dintre urși și oameni în România a escaladat până la nivelul Comisiei Europene, unde autoritățile române, prin vocea ministrului Mediului, Mircea Fechet, solicită o flexibilizare a regulilor stricte privind gestionarea populației de urși bruni. Această demers vine în contextul creșterii alarmante a incidentelor, cu peste 150 de atacuri raportate în ultimii doi ani, și al eforturilor continue ale României de a găsi soluții viabile la o problemă complexă, amplificată de statutul de specie strict protejată al ursului brun în Uniunea Europeană.
Potrivit unui comunicat al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) din 24 iunie 2026, ministrul Fechet a subliniat în cadrul întâlnirilor cu oficiali europeni necesitatea unei abordări pragmatice, care să permită o intervenție mai rapidă și mai eficientă în cazurile de urși problematici. „România are una dintre cele mai mari populații de urși bruni din Europa și ne confruntăm cu provocări semnificative în gestionarea coexistenței dintre om și animalele sălbatice. Solicităm Comisiei Europene o reevaluare a statutului de conservare al ursului brun, pentru a permite o mai mare flexibilitate în aplicarea măsurilor de gestionare”, a declarat ministrul Fechet, citat de Digi24, în timpul unei discuții la Bruxelles.
Contextul european este crucial. Ursul brun (Ursus arctos) este o specie protejată la nivel european prin Directiva Habitate (Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), transpusă în legislația românească. Această directivă clasifică ursul brun în Anexa IV, ca specie de interes comunitar care necesită o protecție strictă. Această clasificare impune restricții severe privind vânătoarea și alte forme de intervenție, permițând excepții doar în condiții foarte stricte, precum protejarea sănătății publice sau siguranța aeriană, și numai dacă nu există alternative și nu este afectat statutul de conservare al speciei. Surse citate de HotNews.ro indică faptul că România a invocat deja aceste excepții în trecut, dar procesul este anevoios și birocratic, generând întârzieri critice în situațiile de urgență.
Datele oficiale ale MMAP din 2025 arată că populația de urși bruni din România este estimată la peste 8.000 de exemplare, reprezentând aproximativ 60% din populația de urși a Uniunii Europene, excluzând țările non-UE. Această cifră este considerabil mai mare decât estimările din anii 2000, când erau înregistrate aproximativ 5.000 de exemplare. Creșterea populației, combinată cu fragmentarea habitatelor și expansiunea așezărilor umane, a condus la o creștere exponențială a conflictelor. În 2024, Garda Națională de Mediu a înregistrat peste 1.000 de apeluri de urgență privind prezența urșilor în localități, iar 157 de persoane au fost rănite în atacuri de urs în ultimii doi ani, conform datelor centralizate de Agerpres.
Un aspect adesea neglijat este impactul economic asupra comunităților locale. Agricultorii și crescătorii de animale din zone precum Harghita, Covasna, Mureș și Brașov raportează pagube materiale semnificative, estimând pierderi de milioane de euro anual, din cauza atacurilor asupra animalelor domestice și a culturilor. Deși există un sistem de compensații, acesta este adesea perceput ca fiind lent și insuficient, lăsând mulți localnici să se simtă neprotejați. Potrivit unui raport al Asociației Crescătorilor de Animale din Harghita din 2023, doar 30% din cererile de despăgubire au fost soluționate în termen de șase luni, iar valoarea compensațiilor acoperă rar costurile reale ale pierderilor.
În timp ce România pledează pentru o modificare a Directivei Habitate, alte țări europene cu populații semnificative de urși, cum ar fi Suedia și Finlanda, gestionează specia într-un mod diferit, având derogări specifice care permit un control mai activ al populației, inclusiv prin cote de vânătoare. Această abordare, susținută de expertul în fauna sălbatică, Dr. Mihai Popescu de la Universitatea Transilvania din Brașov, ar putea servi drept model pentru România. „Nu este vorba de eradicarea speciei, ci de gestionarea echilibrată a numărului de exemplare, astfel încât să se reducă conflictele și să se asigure securitatea oamenilor, fără a compromite statutul de conservare al ursului pe termen lung”, a explicat Dr. Popescu într-un interviu pentru RFI România.
Opoziția față de o relaxare a regulilor vine din partea organizațiilor internaționale de mediu și a unor voci din cadrul Comisiei Europene, care subliniază importanța menținerii unui nivel ridicat de protecție pentru speciile emblematice. Unii critici, citați de G4Media, susțin că problema României nu este neapărat suprapopularea, ci mai degrabă gestionarea inadecvată a deșeurilor în apropierea așezărilor umane și lipsa unor măsuri preventive eficiente, cum ar fi gardurile electrice sau patrulele silvice. Aceștia consideră că o relaxare a legislației ar putea duce la abuzuri și la o scădere nejustificată a populației de urși, punând în pericol eforturile de conservare la nivel european.
Deși ministrul Fechet a subliniat că România a adoptat o strategie națională de gestionare a urșilor bruni în 2025, care include măsuri de prevenție și intervenție, implementarea rămâne o provocare. Strategia prevede investiții în garduri electrice, containere anti-urs și programe de educare a populației, însă progresul este lent. În plus, există o divergență de opinii între autoritățile locale și cele centrale, precum și între diferitele ministere implicate, ceea ce complică și mai mult coordonarea eforturilor. Potrivit unui raport intern al Ministerului Afacerilor Interne din 2026, lipsa unor protocoale clare și a finanțării constante afectează eficacitatea intervențiilor de urgență.
De ce contează
Această inițiativă a României este esențială nu doar pentru securitatea cetățenilor din zonele montane, ci și pentru viitorul politicilor de mediu la nivel european. O decizie favorabilă din partea Comisiei Europene ar putea crea un precedent pentru alte state membre care se confruntă cu probleme similare legate de gestionarea faunei sălbatice, permițând o abordare mai flexibilă și adaptată realităților locale. Eșecul de a găsi o soluție ar putea accentua tensiunile sociale și ar putea alimenta frustrarea comunităților afectate, punând presiune asupra autorităților naționale și europene pentru a găsi un echilibru între conservarea biodiversității și siguranța umană.
Discuțiile cu Comisia Europeană sunt în stadiu incipient și se anticipează că vor fi lungi și complexe. Pe lângă solicitarea de reevaluare a statutului de conservare al ursului brun, România propune și modificări la nivelul procedurilor de derogare, pentru a le simplifica și accelera. Rămâne de văzut dacă argumentele României vor convinge Bruxelles-ul să ajusteze o legislație europeană veche de peste trei decenii. Între timp, Ministerul Mediului continuă să lucreze la implementarea strategiei naționale, cu accent pe prevenție și pe gestionarea urșilor problematici prin relocare sau, în ultimă instanță, prin extragere din fondul cinegetic, conform legislației în vigoare și cu aprobările necesare.
Viitorul coexistenței om-urs în România depinde în mare măsură de rezultatul acestor negocieri și de capacitatea autorităților de a acționa proactiv.