Ministrul Tanczos Barna solicită gestionare flexibilă
Ministrul interimar al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Tanczos Barna, a solicitat oficial Comisiei Europene scoaterea ursului brun din categoria speciilor strict protejate, propunând introducerea unor reguli de gestionare mai flexibile pentru statele membre unde specia se află într-o stare de conservare favorabilă. Anunțul a fost făcut marți, 23 iunie 2026, de Tanczos Barna pe pagina sa de Facebook, în urma discuțiilor purtate cu comisarul european pentru mediu, Jessika Roswall.
Potrivit ministrului, în cadrul întâlnirii de la Bruxelles, s-a convenit ca o echipă de experți din România să prezinte Comisiei Europene rezultatele unui studiu științific amplu, bazat pe probe genetice, privind populația de urși. „Am solicitat ca aceste date să fie luate în considerare în procesul de adaptare a normelor europene, astfel încât să fie identificate soluţii care să permită abordări diferenţiate pentru statele membre, în funcţie de situaţia specifică a fiecăruia”, a declarat Tanczos Barna, subliniind necesitatea unei abordări personalizate, dată fiind situația unică a României.
Demersul României vine în contextul în care Comisia Europeană evaluează, în prezent, adaptabilitatea Directivelor privind Păsările și Habitatele la realitățile actuale, un proces cunoscut sub denumirea de „test de stres”. Această evaluare include și o componentă de consultare publică, oferind României o oportunitate strategică de a-și susține punctul de vedere cu privire la modificarea statutului de protecție al ursului. Ministrul a invitat-o pe comisarul european Jessika Roswall să viziteze traseul Via Transilvanica, pentru a observa direct peisajele sălbatice ale României și modul în care comunitățile rurale conviețuiesc cu natura.
Problema gestionării populației de urși a revenit în atenția autorităților române în urma numeroaselor sesizări din partea fermierilor și a comunităților locale, care raportează tot mai multe atacuri asupra fermelor și incidente în care persoane au fost rănite. Această situație a generat presiuni considerabile asupra autorităților pentru a găsi soluții eficiente și durabile. În ultimii ani, numărul incidentelor a crescut semnificativ, reflectând o problemă de coexistență tot mai acută între om și sălbăticie, în special în zonele rurale montane și submontane.
Un studiu recent, finanțat din fonduri europene în valoare de peste zece milioane de euro, prin proiectul „Implementarea Planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România”, a evidențiat că România deține cea mai numeroasă populație de urși din Europa, estimată între 10.600 și 12.700 de exemplare, și cea mai mare diversitate genetică a speciei. Studiul a fost realizat pe parcursul a trei ani (2023-2026), implicând 800 de specialiști care au colectat aproximativ 24.000 de probe genetice la nivel național. Aceste date confirmă o stare de conservare favorabilă a speciei în România, argumentând solicitarea de flexibilizare a normelor europene.
Comparativ cu alte state membre, România se confruntă cu o presiune unică. De exemplu, în 2022, Comisia Europeană a redus statutul de protecție al lupului de la „strict protejat” la „protejat”, oferind statelor membre mai multă flexibilitate. Tanczos Barna a susținut anterior că România ar trebui să urmeze exemplul Germaniei, care a pledat pentru modificări legislative similare în cazul lupului, pentru a permite o gestionare mai eficientă a populațiilor de urs. Această abordare ar permite intervenții mai rapide și mai adaptate la contextul local, fără a compromite eforturile de conservare pe termen lung, ci dimpotrivă, asigurând o coexistență echilibrată.
Criticii abordării actuale, inclusiv asociații de fermieri și autorități locale, susțin că Directiva Habitate, implementată în 1992, nu a fost concepută pentru a gestiona populații atât de mari de carnivore mari și că aplicarea sa rigidă duce la conflicte tot mai numeroase. Pe de altă parte, organizațiile de mediu avertizează că o modificare a statutului de protecție ar putea deschide ușa unor măsuri de control excesive, punând în pericol eforturile de conservare a biodiversității. Ele insistă pe importanța soluțiilor preventive, precum gardurile electrice și patrulele umane, pentru a minimiza interacțiunile negative.
Un aspect crucial al discuției este echilibrul dintre conservarea speciei și siguranța publică, precum și protejarea proprietății private. România, cu o suprafață forestieră semnificativă și o biodiversitate bogată, trebuie să găsească o cale de mijloc care să respecte atât angajamentele europene de mediu, cât și nevoile și preocupările cetățenilor săi. Dezbaterea privind ursul brun reflectă o tensiune mai largă la nivel european între directivele de conservare a naturii și realitățile socio-economice ale comunităților rurale.
De ce contează
Această inițiativă a României este crucială pentru securitatea comunităților rurale și pentru viabilitatea economică a fermierilor din zonele afectate de prezența urșilor. Flexibilizarea regulilor de gestionare ar permite autorităților locale să intervină mai eficient în cazurile de atacuri sau de pagube materiale, reducând riscurile pentru viața oamenilor și pierderile economice. Prin adaptarea normelor europene la realitățile naționale, România ar putea implementa un plan de gestionare mai sustenabil, care să echilibreze conservarea speciei cu protecția cetățenilor și a proprietății, asigurând o coexistență armonioasă pe termen lung.
În concluzie, solicitarea României către Comisia Europeană de a reevalua statutul de protecție al ursului brun reprezintă un pas important în direcția găsirii unor soluții pragmatice pentru gestionarea populațiilor de carnivore mari. Următorul pas va fi prezentarea detaliată a studiului genetic la Bruxelles de către echipa de experți români, sperându-se ca aceste date științifice să fundamenteze o decizie europeană favorabilă. Rămâne de văzut în ce măsură Comisia Europeană va răspunde pozitiv acestei solicitări, având în vedere și consultările publice în curs privind Directivele Păsări și Habitate.
Dialogul continuu și schimbul de experiență cu alte state membre vor fi esențiale pentru a naviga acest subiect complex și a găsi un echilibru între conservare și siguranța publică.