Expert român explică provocările și soluțiile pentru Uniunea Europeană
Conceptul de „federalizare negociată” a Uniunii Europene, deși adesea demonizat de curentele suveraniste, reprezintă, în opinia unor experți români, nu sfârșitul statelor naționale, ci o strategie vitală pentru a consolida poziția blocului comunitar pe scena geopolitică globală. Această dezbatere capătă o relevanță sporită în contextul summitului Consiliului European, desfășurat joi, 18 iunie 2026, la Bruxelles, unde liderii europeni au abordat teme cruciale precum situația din Ucraina, competitivitatea economică a UE, Cadrul Financiar Multianual, apărarea și securitatea, migrația și extinderea Uniunii. Politologul Gabriela Ciot, profesor la Facultatea de Relații Internaționale a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și expert în negocieri europene, a subliniat într-o analiză pentru „Adevărul” că actualul sistem interguvernamental și-a atins limitele în fața unor superputeri precum Statele Unite, China și Rusia, iar federalizarea este o temă de geopolitică pură, de un nivel conceptual ridicat.
Summitul Consiliului European din iunie 2026 a avut pe agendă discuții esențiale, inclusiv deschiderea primului grup tematic de capitole în cadrul negocierilor de aderare cu Ucraina și Republica Moldova, ambele țări devenind state candidate în iunie 2022. Pe lângă aceste subiecte oficiale, liderii europeni au abordat și proiecte neincluse formal pe agendă, dar de o importanță strategică majoră, cum ar fi integrarea europeană într-o Uniune cu mai multe viteze sau a cercurilor concentrice. Aceste concepte vizează o reorganizare a UE care să permită o integrare mai profundă a tuturor statelor membre, recunoscând totodată un nucleu central al Uniunii, urmat de alte state pe paliere diferite, în funcție de nivelul lor de implicare și capacitate de integrare. Această abordare, denumită „federalizare negociată” de către Gabriela Ciot, este esențială pentru a depăși fragmentarea și a permite o acțiune comună mai eficientă.
Gabriela Ciot, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe și o personalitate luată în considerare la un moment dat pentru funcția de comisar european din partea României, argumentează că discuția despre federalizarea Uniunii Europene este o necesitate geopolitică. Ea demontează miturile populiste vehiculate de suveraniști, care prezintă federalizarea ca pe o amenințare la adresa suveranității naționale. În realitate, o Uniune Europeană mai integrată ar putea contrabalansa influența marilor puteri și ar oferi o voce mai puternică statelor membre pe plan internațional. Această perspectivă este susținută de contextul geopolitic actual, marcat de conflicte regionale și o competiție acerbă între blocuri de putere, unde o UE fragmentată riscă să devină irelevantă. De exemplu, în analiza din 2024 a think-tank-ului European Policy Centre, se sublinia că o lipsă de coeziune în deciziile de politică externă a costat UE credibilitate în gestionarea crizelor, de la Orientul Mijlociu la relațiile cu China.
Criticii federalizării, în special partidele suveraniste din România și din alte state membre, susțin că aceasta ar duce la pierderea identității naționale și la subordonarea intereselor locale față de o entitate supranațională. Această viziune este adesea alimentată de narațiuni care invocă pericolele unui „super-stat” european, ignorând mecanismele de negociere și de protejare a intereselor naționale care ar fi inerente unui proces de federalizare negociată. Un sondaj Eurobarometru din 2023 indica o creștere a scepticismului față de o integrare europeană mai profundă în rândul a 35% dintre cetățenii români, în timp ce 58% susțineau o mai mare cooperare în domenii cheie precum apărarea și economia, dar cu păstrarea suveranității naționale. Această dihotomie evidențiază necesitatea unei comunicări clare și a unei educații civice privind beneficiile și riscurile reale ale unei astfel de reforme.
Impactul local al unei eventuale federalizări ar fi resimțit diferit în statele membre. Pentru România, o integrare mai profundă ar putea însemna o aliniere mai strictă la standardele europene în domenii precum statul de drept și economia, dar și o creștere a influenței sale în procesul decizional european prin consolidarea instituțiilor comune. Un raport al Comisiei Europene din 2025 privind convergența economică arăta că România, deși a înregistrat progrese semnificative, încă se confruntă cu decalaje în infrastructură și digitalizare, domenii unde fondurile și politicile comune dintr-o UE federalizată ar putea aduce beneficii accelerate. De asemenea, o politică de apărare comună, un subiect fierbinte în contextul războiului din Ucraina, ar putea consolida securitatea regională, aspect vital pentru statele de la granița estică a UE.
Comparația cu alte structuri federale, cum ar fi Statele Unite ale Americii sau Elveția, poate oferi perspective valoroase. În aceste modele, statele componente își păstrează o anumită autonomie, dar deleagă suveranitatea în domenii cheie către o autoritate centrală pentru a asigura coerența și forța întregului. O federalizare europeană nu ar implica neapărat o dizolvare a statelor naționale, ci o redefinire a suveranității într-un cadru supranațional, unde deciziile majore sunt luate prin consens sau majoritate calificată, respectând totodată principiul subsidiarității. Această abordare ar permite UE să acționeze mai rapid și mai unitar în fața crizelor, de la pandemii la provocări economice și militare.
De ce contează
Dezbaterea despre federalizarea UE este crucială pentru viitorul României și al întregului continent. O Uniune Europeană mai puternică și mai unită ar putea oferi un cadru de securitate sporit într-o regiune instabilă, ar accelera dezvoltarea economică prin politici comune și investiții coordonate, și ar consolida influența României pe plan global. Ignorarea acestei discuții sau abordarea ei exclusiv prin prisma retoricii suveraniste ar putea lăsa România în afara unor decizii strategice majore, periclitând interesele sale pe termen lung într-o lume multipolară. O UE federalizată ar putea fi singura șansă de a menține relevanța europeană în fața concurenței acerbe a superputerilor.
În concluzie, viitorul Uniunii Europene pare a fi inevitabil legat de o formă de integrare mai profundă, fie că este vorba despre o federalizare negociată, o Uniune cu mai multe viteze sau cercuri concentrice. Summitul Consiliului European din iunie 2026 a reconfirmat că aceste concepte nu mai sunt simple exerciții teoretice, ci subiecte practice pe agenda liderilor europeni. Provocarea majoră rămâne găsirea unui echilibru între păstrarea identității și suveranității naționale și necesitatea unei acțiuni comune eficiente la nivel european. Următorii ani vor fi decisivi pentru definirea noului arhitecturi instituționale a UE, iar România, prin experți precum Gabriela Ciot, are un rol important în modelarea acestei dezbateri.
Rămâne de văzut cum vor reuși statele membre să depășească divergențele și să construiască o Uniune mai rezilientă și mai adaptată provocărilor secolului XXI.