Independența sistemului judiciar, sub asediu politic și mediatic
Președintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Liviu Odagiu, a declarat vineri, 19 iunie 2026, la emisiunea „OFF The Record”, că Justiția română nu a întocmit „liste negre”, respingând categoric acuzațiile apărute în spațiul public. Odagiu a subliniat că, de un an de zile, sistemul judiciar se confruntă cu „un atac constant asupra independenței Justiției”, o campanie care ar viza „acapararea Justiției și controlul politic asupra acesteia”.
Potrivit lui Odagiu, Hotărârea nr. 1348 a Secției pentru judecători, transmisă recent instituțiilor europene, reprezintă o „avertizare timpurie” privind pericolele la adresa statului de drept din România. „Faptul că am trimis această hotărâre a Secției pentru judecători către toate aceste instituții, către Comisia Europeană, către comisarul european, nu reprezintă altceva decât o avertizare timpurie cu privire la pericolele la care este expus statul de drept în România”, a afirmat președintele CSM. Această hotărâre, votată în unanimitate de membrii prezenți ai Secției pentru judecători, identifică fapte, persoane și acțiuni concrete care, în viziunea CSM, au un scop dublu: schimbarea persoanelor din funcții de conducere și modificarea regulilor de organizare și funcționare a profesiei.
Odagiu a criticat vehement narațiunea „listelor negre”, apărută imediat după publicarea hotărârii, despre care susține că s-a răspândit „ca o pânză de păianjen în toată presa și a fost preluată de toți influențatorii, de toate aceste organizații neguvernamentale”. El a precizat că instanțele de judecată sunt investite cu fapte concrete, nu cu situații ipotetice, și că hotărârea CSM a expus fapte săvârșite de persoane pe parcursul unui an de zile, nu liste de proscriși. Această abordare contrastează cu percepția publică și mediatică, care a interpretat documentul ca o catalogare negativă a unor entități sau indivizi. Un aspect important subliniat de șeful CSM este că aceste acțiuni nu implică cheltuieli suplimentare din bugetul statului, deoarece posturile sunt deja finanțate, așteptând doar ocupantul, contrar dezinformării propagate în spațiul public.
Unul dintre elementele centrale ale discursului președintelui CSM a vizat Ordonanța de Urgență adoptată în aprilie 2026, care a permis organizarea concursurilor în Justiție. Liviu Odagiu a descris această ordonanță drept „un măr otrăvit”, nu o favoare, deoarece a introdus o condiție suplimentară: aprobarea unui memorandum justificativ de către Ministerul Finanțelor, prim-ministru și Ministerul Justiției. Deși CSM a elaborat și a transmis memorandumul a doua zi după publicarea ordonanței în Monitorul Oficial, acesta nu a fost semnat de Ministerul Finanțelor până la data de 5 mai. Odagiu a atribuit această întârziere „relei-voințe” și dorinței de a susține o „campanie de demonizare a puterii judecătorești”.
În contextul acestor presiuni, președintele CSM a menționat și absența președintelui României, Nicușor Dan, de la ședințele plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Deși președintele României poate prezida aceste ședințe, el nu a fost prezent la niciuna dintre ele până în prezent. Odagiu a confirmat că, de la preluarea conducerii CSM în ianuarie, a trimis invitații la fiecare ședință, primind în unele cazuri răspunsuri privind incompatibilitatea programului, iar în altele, niciun răspuns. „Sunt convins că atunci când președintele României va considera, va fi și prezent”, a adăugat Odagiu, o declarație care sugerează o anumită distanțare a Președinției de problemele Justiției.
Criticile președintelui CSM s-au îndreptat și către proiectul privind salarizarea magistraților, considerat parte a aceleiași campanii de „acaparare a Justiției”. Odagiu a exemplificat prin poziționarea președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție pe grila de salarizare la nivelul unui primar de primărie, dar sub cel al primarului general al Capitalei, o decizie care, în opinia sa, „arată care este mentalitatea” factorului politic. Această comparație subliniază o devalorizare percepută a funcției judiciare supreme în raport cu funcțiile administrative locale, o situație care poate afecta moralul și independența magistraților.
Un alt aspect abordat a fost documentarul Recorder, „Justiție Capturată”. Liviu Odagiu a recunoscut că a urmărit documentarul și l-a considerat „extrem de bine realizat din punct de vedere tehnic”, apreciind muzica sugestivă și imaginile blurate ale „pretinșilor colegi”. Cu toate acestea, el a subliniat că, indiferent de conținut, reacția instituțională a fost sesizarea Inspecției Judiciare pentru verificări, așa cum era firesc. Odagiu a deplâns faptul că reportajul a generat „o pată de corupție și abuzuri sistemice generalizate” asupra întregului corp judecătoresc, în special asupra judecătorilor de la Curtea de Apel București și din țară, care „muncesc de dimineață până seara și sacrifică familii și sănătate pentru a garanta drepturi și libertăți”. Acest tip de reportaje, deși pot aduce în atenție probleme reale, riscă să generalizeze suspiciuni și să erodeze încrederea publică în sistemul judiciar per ansamblu, conform perspectivei CSM.
Președintele CSM a identificat „elemente concrete” prin care factorul politic ar urmări subordonarea puterii judecătorești. Printre acestea, a menționat intenția de a introduce votul universal pentru alegerea membrilor CSM, unde voturile de la judecătorii ar fi singurele relevante, diminuând importanța votului judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, a criticat propunerea de a partaja competența de promovare a judecătorilor la ÎCCJ cu secția pentru procurori, o modificare care ar dilua atribuțiile exclusive ale secției pentru judecători. Aceste propuneri legislative, dacă ar fi adoptate, ar schimba fundamental echilibrul puterilor în Justiție și ar putea permite o influență politică mai mare asupra selecției și promovării magistraților, contrar principiilor europene de independență judiciară.
Problema prescripției, care a generat numeroase discuții și critici la adresa instanțelor, a fost, de asemenea, clarificată de Odagiu. El a acuzat miniștrii că au ignorat ani de zile o decizie a Curții Constituționale, fapt ce a condus la o a doua decizie în 2022. Judecătorii CCR au arătat atunci că Parlamentul „nu a făcut nimic timp de patru ani” și „nu și-a îndeplinit atribuțiile conferite de Constituție”. Hotărârea 1348 a CSM explică modul în care instanțele au ajuns să „deconteze” această problemă, fiind acuzate pe nedrept că „scapă infractori” doar pentru că aplicau o dispoziție legală. Această situație a creat o percepție negativă asupra Justiției, deși responsabilitatea inițială a aparținut legislativului.
Odagiu a recunoscut, de asemenea, probleme în comunicarea instituțională a CSM, afirmând că aceasta „nu a fost una la înălțimea momentelor prin care, în ani de zile, justiția a trecut”. El a admis că limbajul tehnic folosit a fost adesea prea specializat, fără a produce „niciun fel de reverberație” sau interes pentru publicul larg. Această lipsă de comunicare eficientă a contribuit la creșterea neîncrederii publice, amplificată de campaniile mediatice și de acuzățiile de corupție generalizată. În plus, președintele CSM a amintit că, la un moment dat, „jumătate dintre judecătorii din această țară aveau dosare deschise de Direcția Națională Anticorupție”, majoritatea în urma sesizării din oficiu, adesea după ce judecătorii respingeau solicitări ale procurorilor DNA în sala de judecată. Această statistică, deși nu recentă, subliniază presiunile și vulnerabilitățile la care a fost supus corpul judecătoresc.
În ceea ce privește protestul anunțat de organizațiile civice în Piața Victoriei, Odagiu a declarat că nu a înțeles clar mesajul acestuia: dacă apără sau, dimpotrivă, înfrânează independența Justiției. Această incertitudine reflectă o polarizare a discursului public și o dificultate în a decela intențiile reale din spatele unor manifestări civice, care pot fi interpretate diferit de actorii din sistemul judiciar. Un protest care ar trebui să susțină Justiția nu ar trebui să fie ambiguu în mesajul său, mai ales într-un context de presiuni constante.
De ce contează Declarațiile președintelui CSM, Liviu Odagiu, sunt cruciale pentru înțelegerea tensiunilor actuale din sistemul judiciar românesc. Ele expun o criză profundă de încredere și independență, cu implicații directe pentru cetățeni. Un sistem judiciar subminat politic și mediatic nu poate garanta drepturi și libertăți fundamentale, iar întârzierile legislative, cum ar fi cele privind prescripția, afectează direct aplicarea justiției. Refuzul de a semna memorandumul pentru concursuri blochează ocuparea posturilor vacante, ducând la supraîncărcarea judecătorilor și la tergiversarea dosarelor. În cele din urmă, slăbirea Justiției înseamnă un stat de drept mai vulnerabil și o democrație mai puțin funcțională, cu consecințe negative asupra vieții cotidiene a fiecărui român.
În concluzie, Liviu Odagiu a reiterat angajamentul CSM de a lupta „zi de zi și oră de oră” pentru independența Justiției, folosind toate mijloacele legale și constituționale. Transmiterea Hotărârii 1348 la Bruxelles marchează o escaladare a demersurilor, atrăgând atenția instituțiilor europene asupra situației din România. Rămâne de văzut cum va reacționa Comisia Europeană la această „avertizare timpurie” și dacă va interveni pentru a evalua compatibilitatea campaniei împotriva Justiției cu regulile statului de drept. Pe plan intern, viitorul Guvern și Parlamentul vor fi puși în fața provocării de a găsi soluții la problemele salarizării, ocupării posturilor și reformei legislative, într-un climat de continuă tensiune.
Dialogul dintre puterile statului, esențial într-o democrație, pare a fi, în acest moment, profund deficitar, iar consecințele pe termen lung sunt greu de anticipat.