Înalta Curte și CSM, semnale către Bruxelles
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) au adus în atenția forurilor europene preocupările majore legate de statul de drept și independența justiției din România, într-un context marcat de un „asalt politico-mediatic” intern. Judecătoarea Lia Savonea, președintele ÎCCJ, a participat la Conferința anuală a Rețelei Președinților Curților Supreme de Justiție din Uniunea Europeană, desfășurată la Limassol, Cipru, între 11 și 13 iunie 2026. Aproape concomitent, CSM a transmis Comisiei Europene o scrisoare detaliată, însoțită de Hotărârea Secției pentru judecători nr. 1348 din 9 iunie 2026, prin care a constatat „încălcarea independenței judecătorilor și o campanie susținută de subordonare a puterii judecătorești”, conform surselor citate de HotNews.
Demersurile subliniază că problemele invocate de sistemul judiciar românesc – atacurile la adresa judecătorilor, presiunile asupra instanțelor, subfinanțarea, diminuările salariale și campaniile de dezinformare – nu sunt izolate, ci fac parte dintr-o dezbatere europeană mai amplă. „Momentul este relevant și pentru contextul din România. În timp ce o parte a spațiului public continuă să prezinte ÎCCJ și CSM drept obstacole în calea ‘reformei’, la nivel european se discută exact despre riscurile semnalate de sistemul judiciar românesc”, a transmis ÎCCJ într-un comunicat, subliniind că independența justiției este o garanție pentru cetățeni, nu un privilegiu corporatist.
Prima sesiune de lucru a conferinței de la Limassol a fost dedicată temei „Statul de drept: provocările secolului XXI”, vizând riscurile care afectează independența puterii judecătorești și rolul curților supreme în protejarea statului de drept. Participanții au discutat despre presiunile asupra sistemelor judiciare, atacurile împotriva judecătorilor și tendințele de reducere a resurselor alocate justiției. S-a ajuns la concluzia că diminuările salariale semnificative și afectarea capacității instituționale a instanțelor pot deveni amenințări reale la adresa independenței justiției și a accesului cetățenilor la actul de justiție. Această discuție europeană validează avertismentele repetate ale CSM, ÎCCJ și ale miilor de judecători români privind proiectele legislative care pot slăbi puterea judecătorească, conform Digi24.
Un punct esențial al conferinței a fost necesitatea solidarității profesionale în fața presiunilor. Participanții au subliniat rolul conducerii unei instanțe supreme în apărarea valorilor fundamentale ale statului de drept, o poziție care în România este adesea interpretată drept „victimizare” sau „exces” de către contestatarii sistemului judiciar. Conferința a arătat că astfel de reacții instituționale nu sunt anomalii, ci o obligație democratică a instanțelor supreme de a apăra statul de drept, o idee pe care HotNews o consideră crucială în contextul intern.
Lia Savonea a abordat și tema manipulării informaționale în a doua sesiune de lucru, dedicată protejării drepturilor persoanelor în spațiul digital și impactului Digital Services Act. Președintele ÎCCJ a avertizat asupra efectelor negative ale manipulării informaționale asupra încrederii publicului în justiție, mai ales când aceasta este promovată de persoane sau actori aflați în poziții de autoritate publică. Această distincție între critica legitimă și campania de denigrare este fundamentală, arătând că mesajele false, generalizările și acuzațiile nedovedite, amplificate de actori politici sau ONG-uri, pot eroda încrederea în instanțe.
Pe de altă parte, CSM a transmis Comisiei Europene o scrisoare adresată președintei Ursula von der Leyen și comisarului Michael McGrath, semnată de președintele CSM, Liviu Gheorghe Odagiu. Documentul detaliază concluziile sistemului judiciar românesc privind „degradarea statului de drept, presiunile politice, campaniile de denigrare și măsurile legislative sau administrative care afectează independența reală a justiției”. Potrivit Digi24, scrisoarea arată că, începând cu iulie 2025, odată cu mandatul noilor autorități guvernamentale, a existat un obiectiv declarat de slăbire a autonomiei financiare și independenței puterii judecătorești, urmărit prin măsuri privind remunerația, pensiile, finanțarea instanțelor și capacitatea instituțională.
CSM a subliniat că Hotărârea nr. 1348 nu se bazează pe afirmații generale, ci pe o succesiune cronologică de fapte publice concrete, fiecare cu trimiteri la declarații oficiale, hotărâri judecătorești și date statistice. Consiliul a calificat evenimentele drept un „risc sistemic”, nu simple controverse politice, argumentând că efectul cumulativ al acestor acțiuni poate inhiba judecătorii, eroda încrederea publicului și slăbi rolul CSM de garant constituțional al independenței justiției. Această idee centrală, transmisă la Bruxelles, indică faptul că România se confruntă cu o presiune concentrată asupra uneia dintre cele trei puteri ale statului.
Un aspect crucial al demersului CSM este susținerea largă din partea corpului judecătoresc. La 9 iunie 2026, adunările generale ale judecătorilor din toate cele 239 de instanțe și de la fiecare nivel de jurisdicție au adoptat hotărâri proprii. Potrivit scrisorii, 3.580 de judecători, reprezentând 98,6% dintre judecătorii prezenți și aproximativ 84% din totalul judecătorilor în funcție, au denunțat „degradarea continuă a statului de drept în România prin încercarea susținută a puterii politice de a subordona justiția”. Acest lucru demonstrează că nu este vorba despre o poziție izolată, ci despre o evaluare asumată la nivel național, conform HotNews.
Scrisoarea CSM reia concluziile adunărilor generale, care au vorbit despre o „campanie fără precedent de demonizare a puterii judecătorești, asumată ca politică de stat” pe parcursul ultimului an. Au fost reclamate campanii de presă de dezinformare împotriva ÎCCJ, CSM, Inspecției Judiciare și a judecătorilor individuali, expunerea excesivă a unor procese, modificări legislative fără consultare efectivă, propuneri de slăbire a independenței magistratului și blocaje administrative. CSM a respins acuzațiile privind crearea unor „liste negre”, argumentând că identificarea autorilor unor declarații este o necesitate probatorie și analitică, nu o măsură coercitivă, și că procedura este una de protecție, utilizată în 465 de cazuri similare între 2011 și 2025.
CSM a insistat că independența justiției nu este doar o problemă internă, invocând articolele 2 și 19 din Tratatul Uniunii Europene și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale. Mesajul este clar: instanțele naționale sunt și instanțe ale ordinii juridice a Uniunii Europene, iar afectarea independenței lor pune în discuție nu doar arhitectura constituțională internă, ci și aplicarea efectivă a dreptului Uniunii. Transmiterea hotărârii către Comisia Europeană este calificată drept o comunicare de „avertizare timpurie” privind reziliența garanțiilor statului de drept.
Unul dintre mesajele puternice ale conferinței de la Limassol, conform Digi24, a fost că instituțiile judiciare nu pot răspunde printr-o politică a tăcerii în fața informațiilor vădit false sau manipulatorii. Dimpotrivă, instanțele trebuie să dezvolte forme adecvate de comunicare publică, clare și accesibile. Această idee contrazice direct discursul celor care cer CSM și ÎCCJ să nu răspundă atunci când judecătorii sunt acuzați public. Într-o democrație, justiția trebuie să fie independentă, dar nu mută; rezervată, dar nu lipsită de apărare. Comunicarea transparentă și explicațiile pe înțelesul publicului au fost identificate ca instrumente esențiale pentru consolidarea încrederii publice.
De ce contează
Aceste demersuri ale ÎCCJ și CSM la nivel european sunt cruciale pentru că transformă o dispută internă, adesea minimalizată de unii actori politici și media, într-o problemă de interes european. Prin atragerea atenției Comisiei Europene și a Rețelei Președinților Curților Supreme, justiția română legitimează preocupările privind statul de drept și independența sa. Aceasta poate duce la o monitorizare mai atentă din partea Bruxelles-ului și, potențial, la presiuni externe asupra Guvernului român pentru a respecta principiile fundamentale ale UE. Pentru cetățeni, o justiție independentă garantează respectarea drepturilor și o aplicare imparțială a legii, iar erodarea acesteia afectează direct încrederea în instituții și calitatea democrației.
În concluzie, acțiunile recente ale ÎCCJ și CSM marchează o escaladare a eforturilor de apărare a independenței justiției din România, prin internaționalizarea problemei. Aceasta ar putea influența viitoarele rapoarte ale Comisiei Europene privind statul de drept în România și ar putea genera o dezbatere mai amplă la nivelul UE. Rămâne de văzut cum vor răspunde Comisia Europeană și celelalte instituții europene la aceste semnale de alarmă și dacă Guvernul de la București își va ajusta politicile în consecință. Justiția română a transmis un mesaj clar că nu va rămâne pasivă în fața presiunilor, iar dialogul cu Bruxelles-ul este acum deschis pentru a asigura respectarea principiilor statului de drept într-un stat membru al Uniunii Europene.
Consiliul a confirmat disponibilitatea de a furniza documentația și clarificările necesare, indicând o abordare proactivă în această criză.