Aventura politică fără sens
Cristian păun reprezintă subiectul principal al acestui articol. Negocierile din spatele ușilor închise pentru noul executiv s-au blocat într-un calcul politic cinic. Eugen Tomac, premierul desemnat, se confruntă cu o misiune imposibilă înainte ca miniștrii să ajungă la audieri. Lipsa de sprijin din Parlament nu este singurul obstacol; marea problemă vine din reticența specialiștilor de a-și asocia numele cu un experiment fragil.
În loc de liste cu experți dornici să preia ministerele, realitatea arată o criză acută de personal. Profesorul și economistul Cristian Păun a taxat dur încercarea de a construi o majoritate artificială în jurul unui program fără substanță. Într-o analiză tăioasă pe rețelele sociale, acesta explică de ce noul cabinet riscă să rămână doar o schiță pe hârtie.
Economistul anticipează un abandon forțat din partea premierului desemnat, considerând că nicio figură publică respectabilă nu dorește să intre într-un joc cu deznodământ dinainte cunoscut. „Nu m-ar mira ca Tomac să își depună mandatul, nu pentru că nu ar fi votat în Parlament (și pentru asta), ci că nu găsește niște "tehnocrați" "independenți", mai de Doamne ajută, care să se asocieze cu el în aventura asta stupidă și fără sens. Cu care să încropească o făcătură de Guvern. Care să însăileze un program care să facă reforme evitându-le.”
Dilema în care se află candidatul la Palatul Victoria blochează rezolvarea crizei. Pe de o parte, societatea cere specialiști capabili, însă exact această calitate îi garantează respingerea automată în Legislativ de către principalul partid de stânga, interesat de control politic, nu de competență administrativă. Profesorul Cristian Păun evidențiază capcana perfectă în care se zbate această nominalizare: „Este într-o mare dilemă, asta este clar: trebuie să vină cu o listă bună de miniștri care să fie și suficient de tehnocrați, și suficient de bine pregătiți / dacă vine cu o listă bună, este respins de PSD care nu vrea așa ceva.”
În acest scenariu blocat din start, orice încercare de reformă devine doar un exercițiu golit de voință reală. În timp ce în culise se împart funcții fictive, liderii de greutate refuză să fie trași în caruselul instabilității guvernamentale. Aceștia preferă să păstreze o distanță strategică, așteptând finalul acestei crize artificiale, crede Păun.
„Până una alta, Bolojan are treabă, ține becurile aprinse în cămară...”, a conchis profesorul.