Inovație în apărarea militară
Ucraina dezvoltă reprezintă subiectul principal al acestui articol. În ultimii ani, dronele au impus o dominație totală pe câmpul de luptă din Ucraina, transformând prima linie într-o veritabilă „zonă mortală”. Tehnologia modernă a forțat retragerea tactică a blindatelor, a pieselor de artilerie și a sistemelor antitanc la kilometri distanță în spate, lăsând infanteria vulnerabilă. Totuși, este prematur să îngropăm tehnica grea. Istoria militară ne arată că fiecărei arme i se găsește, parțial sau total, un antidot, susțin specialiștii ucraineni.
Soluția salvatoare pe care pariază acum industria de apărare ucraineană este KAZ (Kompleks Aktivnoi Zașcitîi - Complexul de Protecție Activă), un scut capabil să detecteze și să distrugă autonom dronele kamikaze (FPV) înainte ca acestea să atingă blindajul. Iuri Porițki, directorul companiei DevDroid, entitate specializată în turele robotizate și platforme terestre, a oferit jurnaliștilor de la pravd.ua detalii tehnice exclusive despre cum funcționează această armă a viitorului și care sunt obstacolele birocratice pe care le are de trecut.
Pentru a distruge o dronă, prima mare provocare este detectarea ei timpurie. În timp ce senzorii acustici (optici sau pe bază de sunet) eșuează din cauza zgomotului de fond al motoarelor sau al camuflajului spectral, radarele de mici dimensiuni rămân baza de neînlocuit. „Un radar activ sau pasiv oferă date exacte de la un kilometru distanță: unghiul de abordare, traiectoria și viteza dronei. Când ai un radar cu o precizie de 99,9% combinat cu un sistem de distrugere eficient, obții practic o micro-apărare antiaeriană plasată direct pe vehicul”, explică Porițki.
În ceea ce privește neutralizarea fizică, DevDroid mizează pe muniția de calibru 12 (muniție cu alice), deja codificată și utilizată cu succes de militari pe front, dar se experimentează și utilizarea lansatoarelor de plase. În schimb, armele cu microunde (SFC), deși atractive teoretic, pierd bătălia cu timpul: au nevoie de 5-10 secunde pentru a acumula energia necesară, în timp ce o dronă FPV aflată în picaj își atinge ținta în doar 3-4 secunde.
Marea revoluție o reprezintă însă eliminarea totală a factorului uman din lanțul de decizie. Din cauza vitezei colosale a dronelor, un operator uman nu ar avea timp fizic să reacționeze. Sistemul KAZ funcționează complet autonom: scanează sectorul, identifică amenințarea în două secunde și deschide focul instantaneu. O problemă tactică des invocată este siguranța infanteriștilor care acționează în jurul unui vehicul dotat cu un sistem automat care trage în tot ce mișcă pe cer. Porițki demontează parțial aceste temeri, arătând că sistemul este setat cu limite mecanice și de soft pentru a nu trage spre sol, ci doar pe un unghi înalt, deasupra staturii unui om. În plus, blindatul poate emite semnale de avertizare acustice: la semnalul radarului, militarii se culcă la pământ, lăsând KAZ-ul să curețe cerul.
Cu toate acestea, cel mai mare inamic al inovatorilor ucraineni nu se află pe front, ci în birourile de la Kiev. Spre deosebire de producția de drone sau de muniție, unde guvernul a tăiat nodul gordian al aprobărilor printr-o singură ordonanță, reglementările pentru sistemele radar au rămas cele din timp de pace. Achiziționarea unui simplu radar de testare implică luni de plimbat acte și obținut avize de la zeci de instituții.
În plus, componentele radar de înaltă performanță sunt extrem de greu de importat din UE, SUA sau China, fiind clasificate strict ca produse cu destinație militară directă (nu cu dublă utilizare), ceea ce declanșează restricții severe de export. La aceasta se adaugă lipsa specialiștilor cu experiență practică în sisteme radiolocaționale, majoritatea fiind deja absorbiți de marile consorții.
Dacă sistemele KAZ vor fi produse în masă, arhitectura întregului front se va schimba. În prezent, din cauza dronelor, piesele de artilerie și sistemele de rachete sunt forțate să stea retrase la 4-6 kilometri în spate. Un scut anti-drone eficient va permite readucerea tehnicii grele aproape de linia de contact. Totuși, din cauza densității câmpurilor de mine, viitorul asaltului nu va aparține oamenilor, ci platformelor robotizate terestre (NRK). Scenariul gândit de DevDroid: roboți înarmați cu mitraliere, lansați în sate sau tranșee, protejați de propriul sistem KAZ împotriva dronelor, curăță terenul.
Abia ulterior, infanteria umană intră pentru securizarea pozițiilor.