Impactul războiului în Rusia
Fenomenul dezertărilor din armata rusă a atins o amploare care amintește tot mai mult de Primul Război Mondial, susține activistul politic rus Daniil Ceibikin, într-un interviu acordat publicației Kyiv Post. Potrivit acestuia, războiul din Ucraina rescrie profund viața cotidiană în Rusia, inclusiv în regiunile aflate la mii de kilometri de linia frontului. Ceibikin, activist rus stabilit la Erevan și urmărit de autoritățile de la Moscova, unde este catalogat drept „extremist” și „terorist”, conduce Asociația Civică Omsk, o organizație care promovează regionalismul și se opune războiului. El este implicat și într-un proiect numit „Tvîordîi Znak”, inițiat în Armenia de dezertorul Vladimir Berngardt, care sprijină militarii ruși să evite mobilizarea sau să părăsească armata după ce ajung pe front.
În discuția cu Kyiv Post, Ceibikin a vorbit despre impactul războiului asupra societății ruse, despre amploarea dezertărilor și despre tensiunile geopolitice în creștere, inclusiv cele legate de Armenia. Întrebat cum este perceput conflictul de cetățeanul rus obișnuit, activistul afirmă că, în 2026, efectele războiului sunt vizibile în întreaga țară. „Sunt din Omsk, un oraș aflat la peste 3.000 de kilometri de granița cu Ucraina. Totuși, războiul influențează din ce în ce mai mult viața de zi cu zi”, spune el.
Potrivit acestuia, autoritățile justifică tot mai multe restricții prin motive de securitate, inclusiv întreruperi ale internetului sau limitări ale utilizării dronelor civile. În unele cazuri, chiar și marile platforme industriale au introdus reguli stricte privind dispozitivele electronice. La rafinăria din Omsk, de exemplu, angajaților – peste 15.000 de persoane – le-ar fi interzis accesul cu telefoane inteligente sau dispozitive cu GPS, fiind permise doar telefoane simple. „Oficial, totul este despre securitate. În realitate, mulți văd o consolidare a controlului politic”, afirmă Ceibikin.
În ciuda sondajelor oficiale care indică un nivel ridicat de susținere pentru președintele Vladimir Putin, activistul susține că realitatea este mai nuanțată. „Este posibil ca cifrele să fie cosmetizate. Totuși, cred că sprijinul personal pentru Putin rămâne relativ ridicat. În același timp, susținerea pentru război este mult mai scăzută decât se sugerează”, spune el. Potrivit acestuia, societatea rusă este împărțită între susținători activi ai războiului, consumatori de propagandă de stat și o majoritate pasivă, care evită exprimarea opiniilor politice. „Oamenii se adaptează și încearcă să-și continue viața”, adaugă Ceibikin.
Activistul afirmă că accesul la informație independentă devine tot mai dificil în Rusia, unde numeroase platforme internaționale sunt blocate sau restricționate. „Instagram a fost blocat demult, X, Facebook și YouTube sunt restricționate. Telegram a fost recent limitat”, spune el. În unele cazuri, serviciile online nu sunt complet interzise, dar sunt încetinite deliberat până la inutilitate practică.
Unul dintre cele mai importante efecte ale războiului, afirmă Ceibikin, este creșterea accelerată a dezertărilor. „În 2022 primeam apeluri de la oameni care încercau să evite mobilizarea. În 2026, tot mai mulți sunt soldați deja trimiși pe front care vor să plece”, spune el. Estimările privind numărul dezertorilor variază între 300.000 și 800.000, deși cifrele exacte sunt imposibil de verificat. Organizațiile care oferă sprijin militarilor, precum „Tvîordîi Znak”, primesc zilnic sute de solicitări. „Mulți au fost inițial pro-război, dar și-au schimbat opinia după experiența de pe front. Alții sunt recruți prinși într-un sistem de mobilizare permanentă”, explică activistul.
În opinia sa, conflictul actual seamănă mai mult cu Primul Război Mondial decât cu al Doilea. „Mulți soldați ajung la concluzia că mor pentru obiective care nu au legătură cu interesele lor reale. Pe măsură ce conflictul continuă, unități întregi se destramă”, afirmă Ceibikin. El susține că dezertarea devine una dintre principalele forme de rezistență anti-război din interiorul Rusiei.
Întrebat despre motivațiile Kremlinului, activistul consideră că deciziile sunt mai degrabă reactive decât parte a unei strategii coerente. „Putin acționează ca un țar. Obiectivul său principal este menținerea puterii”, spune el, adăugând că unele decizii, precum mobilizarea, par mai degrabă soluții de moment.
În privința propagandei, Ceibikin afirmă că aceasta a depășit televiziunea și a pătruns în școli și în educația copiilor. „Este o versiune ideologică a istoriei, promovată prin manuale și lecții obligatorii”, spune el. Totuși, acesta consideră că sistemul are limite. „Spre deosebire de propaganda sovietică, cea actuală nu oferă o viziune coerentă asupra viitorului. Este contradictorie și fragmentată”, afirmă el.
Stabilit în prezent în Armenia, Ceibikin observă o schimbare semnificativă în percepția față de Rusia după 2022. „Tot mai mulți armeni consideră Rusia un aliat nesigur”, spune el, făcând referire la rolul Moscovei în conflictul din Nagorno-Karabah. În același timp, retorica oficială rusă care avertizează Armenia cu privire la un posibil „scenariu ucrainean” este, în opinia sa, relevantă pentru modul în care Kremlinul își percepe vecinii. „Problema reală este că statele din jur aleg propriile lor direcții politice, independente de Moscova.
Iar acest lucru este inacceptabil pentru Kremlin”, conchide activistul.