Analiza impactului strategic
Israel, principala reprezintă subiectul principal al acestui articol. În contextul suspendării ostilităților și al incertitudinilor privind un eventual acord de pace, o analiză a evoluției conflictului dintre Iran, Israel și Statele Unite sugerează că Israelul ar putea fi, până în acest moment, principalul beneficiar strategic al războiului. Jurnalistul de politică externă Chris Pleasance de la Daily Mail a comparat situația actuală a celor trei actori implicați cu obiectivele pe care și le-au declarat la începutul conflictului, pe 28 februarie 2026.
Potrivit analizei, Israelul și-a atins într-o măsură semnificativă obiectivele militare și strategice. În timp ce Statele Unite au urmărit obiectivul dificil de definit al schimbării regimului de la Teheran, iar Iranul s-a concentrat în principal pe propria supraviețuire, Israelul ar fi obținut rezultate concrete cu potențial de impact pe termen lung. „Obiectivul Israelului a fost întotdeauna să provoace distrugeri maxime Iranului, grupărilor sale aliate și capacității acestora de a se reface după război”, afirmă Pleasance.
Această strategie a creat însă tensiuni de interese între Israel și principalul său aliat. În timp ce președintele american Donald Trump promisese o încheiere rapidă a conflictului, premierul israelian Benjamin Netanyahu avea interesul ca operațiunile militare să continue pentru o perioadă mai îndelungată. Cu toate acestea, Israelul a reușit să își mențină relația strategică cu Washingtonul pe durata conflictului.
Conform datelor prezentate de armata americană, infrastructura militară a Iranului a suferit pierderi considerabile. O mare parte a sistemelor sale de apărare aeriană, a capacităților navale și a instalațiilor de producție a rachetelor ar fi fost distruse, la fel ca și facilitățile dedicate producerii de drone.
În timp ce Statele Unite au suportat cea mai mare parte a presiunii diplomatice și a costurilor asociate războiului, Israelul a profitat de situație pentru a elimina o serie de amenințări considerate esențiale pentru securitatea sa. Succesul operațiunilor israeliene s-a bazat pe o combinație de informații furnizate de serviciul de informații Mossad, date obținute prin operațiuni cibernetice și instrumente de inteligență artificială. Aceste resurse ar fi permis actualizarea continuă a listelor de ținte pentru forțele armate israeliene, atât în Iran, cât și în Liban.
În primele zile ale conflictului, lovituri comune americano-israeliene au dus la moartea liderului suprem iranian Ali Khamenei, precum și a altor oficiali de rang înalt ai regimului de la Teheran. Israelul nu este responsabil direct pentru negocierile privind stabilizarea relațiilor cu Iranul după încetarea ostilităților. Probleme precum viitorul programului nuclear iranian sau redeschiderea Strâmtorii Ormuz vor reveni în principal diplomaților americani.
„Pentru Israel, obiectivul a fost prelungirea conflictului și provocarea unor daune cât mai mari Iranului. În mare măsură, acest obiectiv a fost atins”, susține Pleasance. El consideră că Statele Unite au reușit să obțină încetarea relativ rapidă a luptelor, însă fără a obține concesiile majore urmărite inițial. Washingtonul se confruntă acum cu provocarea de a negocia limitarea programului nuclear iranian și alte obiective strategice prin mijloace diplomatice, într-un context complicat de instabilitatea politică internă din Iran.
Astfel, Israelul se află în cea mai favorabilă poziție dintre actorii implicați.
Principalul său adversar regional a suferit pierderi semnificative, majoritatea obiectivelor strategice israeliene par să fi fost atinse, iar costurile suportate de statul israelian au fost relativ limitate comparativ cu rezultatele obținute, conchide The Daily Mail.