Criza petrolieră continuă
Iranul riscă în doar câteva zile să rămână fără spațiu de depozitare pentru petrolul extras, în contextul în care blocada navală impusă de administrația președintelui Donald Trump în jurul coastelor iraniene continuă să blocheze aproape complet ieșirea petrolierelor din Golf, potrivit informațiilor furnizate de agenția Reuters.
Analiștii avertizează că, dacă Teheranul va fi forțat să oprească extracția, unele câmpuri petroliere pot suferi avarii permanente, iar costurile economice ar putea deveni uriașe. Imagini din satelit analizate de Bloomberg și confirmate de firme de monitorizare maritimă arată o aglomerare neobișnuită de petroliere gigant în jurul insulei Kharg, terminalul prin care pleacă aproximativ 90% din exporturile de țiței ale Iranului.
În mod normal, aceste nave ar trebui să transporte încărcătura spre Asia, principalul cumpărător al petrolului iranian, însă traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz a coborât aproape de zero. Datele arată că doar șapte tranzite zilnice mai sunt înregistrate în zonă, față de 125-140 înainte de escaladarea conflictului, iar niciun transport semnificativ de petrol iranian nu a mai ieșit în ritm normal.
Cel puțin 37 de nave au fost întoarse din drum de forțele americane de la instituirea blocadei, inclusiv șase petroliere iraniene în ultimele zile. Această situație a obligat autoritățile iraniene să transforme propriile petroliere în depozite plutitoare. Nava VLCC „Nasha”, scoasă anterior din serviciu, a fost reactivată și ancorată în apropiere de Kharg tocmai pentru a prelua surplusul de țiței care nu mai poate fi exportat.
Iranul produce în continuare aproape 2 milioane de barili de petrol pe zi, însă capacitatea totală de stocare estimată la aproximativ 122 de milioane de barili se apropie rapid de saturație. Potrivit mai multor firme de analiză energetică citate în presa internațională, Teheranul ar putea atinge plafonul critic chiar în jurul datei de 29 aprilie.
Problema majoră nu este doar lipsa locului unde să fie ținut petrolul, ci faptul că închiderea bruscă a sondelor poate afecta ireversibil rezervoarele subterane. Specialiștii explică faptul că, odată oprită presiunea naturală din câmpurile petroliere, pot apărea infiltrații de apă, instabilitate chimică și umflarea argilei din straturile geologice, ceea ce reduce drastic capacitatea de extracție ulterioară.
Consultantul energetic Derek Reisfield a avertizat că „pagubele pot fi permanente”, iar Iranul ar putea pierde chiar și 500.000 de barili pe zi din capacitatea sa viitoare de producție. Relansarea unor câmpuri petroliere mature ar necesita investiții de miliarde de dolari, într-un moment în care economia iraniană este deja slăbită de război, sancțiuni și inflație.
Donald Trump a declarat public că limita de stocare a Iranului reprezintă un „ceas care ticăie” pentru regimul de la Teheran și a sugerat că presiunea economică este menită să forțeze revenirea Iranului la masa negocierilor privind programul nuclear și securitatea maritimă. În paralel, Washingtonul refuză deocamdată propunerea iraniană de relaxare a tensiunilor fără concesii majore pe dosarul nuclear. Administrația americană insistă că blocada nu va fi ridicată până când Teheranul nu acceptă condiții mai dure.
Efectele sunt deja vizibile pe piața globală: petrolul Brent a urcat marți peste 109 dolari barilul, iar traderii se tem că o oprire completă a producției iraniene ar adăuga un nou șoc energetic peste cele aproximativ 12 milioane de barili pe zi deja perturbate de conflictul regional. Analizele publicate în ultimele zile de Evenimentul Zilei (EVZ) arată că blocada navală ordonată de Donald Trump nu este o simplă demonstrație de forță militară, ci o operațiune calculată de strangulare economică menită să împingă Iranul într-un colț fără ieșire.
Potrivit informațiilor transmise de publicație, administrația americană a instituit din 13 aprilie o carantină maritimă extinsă asupra porturilor iraniene, cu nave de război dispuse pe întreaga coastă sudică, astfel încât orice petrolier care încearcă să intre sau să iasă să poată fi interceptat sau întors din drum. Intenția lui Trump este dublă: pe de o parte să taie zilnic sute de milioane de dolari din veniturile petroliere ale Teheranului, iar pe de altă parte să oblige conducerea iraniană să revină la negocieri nu doar pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz, ci și pentru dosarul nuclear și pentru limitarea influenței militare iraniene în regiune.
EVZ nota că Washingtonul menține deliberat blocada chiar și în perioadele de armistițiu, tocmai pentru a transmite că nu urmărește o simplă calmare militară, ci o capitulare economică graduală a regimului.
În această ecuație, Trump folosește petrolul ca principală pârghie de presiune: cu cât Iranul își umple mai repede depozitele și își vede flota blocată în larg, cu atât costul intern devine mai greu de suportat.