Studiu european pe 10.000 de persoane
Un studiu recent realizat pe un eșantion de peste 10.000 de persoane din Europa a scos la iveală faptul că singurătatea are un impact semnificativ asupra memoriei vârstnicilor, însă nu contribuie la o deteriorare mai rapidă a capacităților cognitive pe termen lung. Studiul, publicat marți în revista Aging & Mental Health, a fost realizat de cercetători de la Clinica Universitară din Navarra și Universitatea din Valencia, ambele din Spania, împreună cu Universitatea din Rosario din Columbia și Institutul Karolinska din Suedia. Potrivit autorului principal, Luis Carlos Venegas-Sanabria, "constatarea că singurătatea afectează semnificativ memoria, dar nu și rata declinului acesteia în timp, a fost un rezultat surprinzător".
Cercetarea a analizat datele din cadrul Studiului privind sănătatea, îmbătrânirea și pensionarea în Europa (SHARE), care a inclus 10.217 participanți cu vârste cuprinse între 65 și 94 de ani, din 12 țări europene, pe o perioadă de șapte ani, între 2012 și 2019. Rezultatele sugerează că sentimentul de singurătate este strâns legat de funcția cerebrală, dar nu constituie un factor de risc direct pentru demență, contrar unor cercetări anterioare.
Analizând datele, cercetătorii au observat că persoanele care au raportat niveluri ridicate de singurătate au obținut scoruri mai slabe la testele de memorie la începutul studiului. Totuși, declinul memoriei acestora a fost similar cu cel al participanților care nu s-au simțit singuri. "Acest lucru sugerează că singurătatea ar putea avea un impact mai puternic asupra stării inițiale a memoriei decât asupra deteriorării sale progresive", a adăugat Venegas-Sanabria.
Studiul a inclus participanți din patru regiuni geografice: Europa Centrală, de Sud, de Nord și de Est. Cele mai ridicate niveluri de singurătate au fost raportate în țările din sudul Europei (12%), urmate de cele din est (9%), central (6%) și nord (9%). Majoritatea participanților (92%) au declarat că au avut niveluri medii sau reduse de singurătate la începutul studiului.
Grupul cu niveluri ridicate de singurătate, reprezentând aproximativ 8% din total, era format predominant din femei în vârstă, care au raportat probleme de sănătate mai grave, inclusiv o prevalență mai mare a depresiei, hipertensiunii arteriale și diabetului. Aceștia au obținut scoruri mai mici la testele de memorie, atât cele imediate, cât și cele pe termen lung, la începutul studiului. Cu toate acestea, declinul memoriei lor a fost similar cu cel al celor cu niveluri de singurătate scăzute sau medii.
Această constatare este esențială pentru înțelegerea impactului social asupra sănătății mentale a vârstnicilor. Conform autorilor studiului, testele regulate pentru depistarea singurătății ar putea fi incluse în evaluările standard ale sănătății mentale pentru persoanele vârstnice. De asemenea, ei subliniază că percepțiile despre singurătate pot varia în funcție de caracteristicile personale sau de mediu, ceea ce sugerează necesitatea unor intervenții personalizate.
În concluzie, studiul evidențiază importanța abordării singurătății ca problemă de sănătate publică, dar și limita acesteia în ceea ce privește deteriorarea cognitivă.
Următorii pași ar putea include dezvoltarea unor programe de sprijin pentru vârstnici care să abordeze sentimentul de singurătate, în scopul de a îmbunătăți calitatea vieții și a sănătății mentale a acestora.