Context geostrategic actual
Prezența militară americană în Groenlanda nu este suficientă pentru președintele SUA, care își dorește să dețină insula înghețată, scrie site-ul serviciului public de radio-televiziune groenlandez, preluând extrase dintr-un amplu interviu acordat de Donald Trump cotidianului The New York Times. Deținerea este o condiție psihologică „pentru a avea succes”, consideră Donald Trump, citat în interviu.
Deținerea Groenlandei este „foarte importantă” pentru Donald Trump, scrie site-ul KNR (serviciul public de radio-televiziune din Groenlanda), punctând că acest lucru reiese din interviul acordat ziarului american The New York Times. Potrivit KNR, Trump explică de ce are nevoie să dețină Groenlanda și de ce nu este suficient să exploateze acordul pe care Statele Unite îl au deja cu Danemarca privind accesul militar la insula din Arctica.
„Pentru că asta consider eu că este necesar din punct de vedere psihologic pentru a avea succes”, a spus Trump pentru New York Times, potrivit KNR. Președintele american consideră că proprietatea oferă ceva ce un contract de închiriere sau un tratat nu pot oferi. „Proprietatea îți oferă lucruri și elemente pe care nu le obții doar prin semnarea unui document”, a mai spus președintele SUA, potrivit KNR.
În interviul acordat The New York Times, Trump este întrebat și ce consideră mai important: proprietatea asupra Groenlandei sau menținerea NATO, mai scrie KNR. La această întrebare, liderul de la Casa Albă răspunde că „ar putea fi o alegere”, adăugând că alianța de apărare este fundamental inutilă fără Statele Unite.
KNR mai precizează că întrebarea privind NATO este relevantă, deoarece Groenlanda, ca parte a Regatului Danemarcei, este membră a alianței de apărare, la fel ca Statele Unite, și deoarece administrația americană nu a exclus posibilitatea ca SUA să decidă să intervină militar în Groenlanda.
O declarație făcută la începutul acestei săptămâni a indicat că administrația americană consideră intervenția militară în Groenlanda o posibilitate reală. Astfel, Casa Albă a scris că „utilizarea armatei americane este întotdeauna o opțiune disponibilă pentru comandantul suprem”.
Ca și în alte ocazii, Casa Albă a subliniat că Groenlanda este „o prioritate de securitate națională” pentru Trump. Conform unui acord de apărare între Statele Unite și Danemarca din 1951, Statele Unite sunt obligate – în cadrul NATO – să ajute Danemarca să apere Groenlanda. În același timp, acordul oferă armatei americane acces liber în toată Groenlanda.
Cu toate acestea, dacă SUA doresc să înființeze baze militare în Groenlanda, vor avea nevoie de aprobarea Danemarcei. În prezent, SUA au o singură bază militară în Groenlanda – Baza spațială Pituffik, cunoscută anterior sub numele de Baza Thule.
Faimosul Henry Kissinger a sintetizat esența politicii externe a Statelor Unite printr-un simplu citat: „Poate fi periculos să fii dușmanul Americii, dar să fii prietenul Americii este fatal”. Acest citat parcă se potrivește perfect evenimentelor din ziua de astăzi, unde Washingtonul emite pretenții teritoriale asupra unei insule care este deținută de un aliat, în timp ce toți europenii au rămas consternați de afirmațiile lui Donald Trump și caută modalități de a le stopa.
Istoria europeană a Groenlandei începe în jurul secolului al X-lea, când vikingii, conduși de Erik cel Roșu, au descoperit și au început să colonizeze țărmurile sud-vestice ale insulei. Acesta, pentru a atrage coloniști, a numit insula, în mod ironic, „Ținutul Verde”. Așezările vikingilor au înflorit timp de câteva secole, dar au început să se disipeze treptat începând cu secolul al XV-lea, probabil din cauza climei și a conflictelor cu populația indigenă Thule, strămoșii inuiților moderni.
Contactul cu europenii a fost reluat abia în secolul al XVIII-lea, când misionarul danezo-norvegian, Hans Egede a ajuns în Groenlanda în 1721, cu scopul de a reînființa o prezență creștină și de a stabili legături comerciale. Aceasta a marcat începutul colonizării daneze moderne, iar Groenlanda a devenit începând de atunci o colonie a regatului Dano-Norvegian, iar ulterior doar a Danemarcei.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, legătura insulei a fost ruptă de continentul european după ce Germania nazistă a ocupat Danemarca. La acel moment, Statele Unite au preluat responsabilitatea apărării insulei și au stabilit baze militare cu importanță strategică majoră în zona arctică.
După război, statutul insulei a evoluat de la colonie, la comitat danez, iar în 1979 a obținut autonomia. În anul 2009, autonomia Groenlandei a fost extinsă semnificativ iar guvernul local a obținut un control sporit asupra majorității afacerilor interne.
Astăzi, insula arctică este un teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei, cu o populație inuită de aproximativ 88% și o importanță geopolitică semnificativă care stârnește interesul global pentru resursele sale naturale.
Subsolul Groenlandei este considerat unul dintre ultimele mari rezervoare de resurse naturale neexploatate ale planetei. Importanța sa a crescut masiv în contextul tranziției către energia verde, al necesarului de minerale rare pentru tehnologiile avansate și al topirii accelerate a ghețarilor, care facilitează accesul la aceste zăcăminte.
Groenlanda deține unele dintre cele mai mari depozite neexploatate de minerale rare, cum ar fi neodimul și praseodimul, esențiale pentru tehnologia modernă precum bateriile pentru vehiculele electrice și turbine eoliene sau pentru telefoanele inteligente, magneți de înaltă performanță și echipamente militare de ultimă generație.
Pe lângă mineralele rare, solurile Groenlandei abundă și în metale prețioase, precum aur, argint, cupru, zinc și nichel, metale fundamentale pentru industria energetică. Mai mult, insula mai dispune și de rezerve semnificative de uraniu, însă exploatarea acestuia este un subiect politic sensibil. În 2021, guvernul local a adoptat legi care restricționează mineritul de uraniu din motive legate de protecția mediului.
Datorită acestor bogății, Groenlanda a devenit subiectul unei competiții strategice între marile puteri, în special Statele Unite și Uniunea Europeană. În mai 2025, insula a semnat un acord major de exploatare minieră cu Uniunea Europeană pentru a securiza aprovizionarea cu materii prime critice. În același timp, interesul SUA a rămas ridicat, iar Donald Trump și-a reînnoit dorința de a achiziționa insula arctică.
De asemenea, poziționarea strategică a Groenlandei a devenit unul dintre cele mai fierbinți subiecte ale geopoliticii din ziua de azi. Importanța sa derivă din combinația unică de geografie, securitate militară și controlul noilor rute comerciale arctice. Pe măsură ce încălzirea globală duce la topirea gheții polare, noi coridoare comerciale devin navigabile, precum Ruta Mării Nordului și Pasajul de Nord-Vest. Aceste rute pot securiza transportul între Asia și Europa cu până la 40% față de cel prin Canalul Suez, iar Groenlanda este poziționată ideal pentru a servi ca centru logistic și de aprovizionare pentru aceste noi autostrăzi maritime.
Din punct de vedere militar, Groenlanda este considerată o „santinelă” pentru America de Nord. Baza Aeriană Thule rămâne o facilitate vitală a Statelor Unite pentru avertizarea timpurie în cazul lansării de rachete balistice și supravegherea spațială. Groenlanda formează, alături de Islanda și Marea Britanie, o barieră strategică prin care navele și submarinele rusești trebuie să treacă pentru a ajunge în Atlanticul de Nord. Din acest triungvirat, Islanda este singura țară care nu are armată permanentă.
Apărarea sa este asigurată de NATO, cu un rol central al Statelor Unite, care au menținut o bază militară acolo până în 2006, bazându-se pe un acord bilateral de apărare.