Întâlniri secrete și oferte rusești
Culisele cursei reprezintă subiectul principal al acestui articol. În ajunul Crăciunului, cardinalul Pietro Parolin, secretarul de stat al Vaticanului și una dintre cele mai influente figuri diplomatice ale Bisericii Catolice, l-a convocat de urgență pe Brian Burch, ambasadorul Statelor Unite pe lângă Sfântul Scaun. Potrivit unor documente guvernamentale consultate de The Washington Post, scopul întâlnirii a fost clar: clarificarea intențiilor Washingtonului față de Venezuela.
Cardinalul a dorit să știe dacă Statele Unite intenționau să vizeze strict rețelele de trafic de droguri sau dacă administrația Trump urmărea, în mod explicit, schimbarea regimului de la Caracas. Nicolás Maduro trebuia să plece, ar fi admis Parolin, dar, în opinia sa, liderului venezuelean trebuia să i se ofere o ieșire sigură.
Timp de mai multe zile, cardinalul italian încercase să ia legătura cu secretarul de stat Marco Rubio, într-o încercare de a preveni violența și destabilizarea Venezuelei. În discuția cu ambasadorul american, Parolin a spus că Rusia era dispusă să îi ofere azil lui Maduro și a cerut Washingtonului răbdare pentru a-l convinge pe liderul venezuelean să accepte această opțiune.
Potrivit unei persoane familiarizate cu oferta Moscovei, planul presupunea ca Maduro să plece din țară, să își păstreze averea, iar securitatea sa să fie garantată personal de președintele rus Vladimir Putin. Această soluție nu s-a materializat. La doar o săptămână după întâlnirea de la Vatican, Maduro și soția sa au fost capturați într-un raid al forțelor speciale americane, o operațiune soldată, potrivit relatărilor, cu aproximativ 75 de morți. Cei doi au fost transportați ulterior în Statele Unite, unde Maduro urma să fie judecat pentru acuzații de trafic de droguri.
Întâlnirea de la Vatican a fost doar una dintre numeroasele tentative eșuate – implicând Statele Unite, Rusia, Qatar, Turcia, Biserica Catolică și alți intermediari – de a preveni o intervenție militară americană și de a găsi un refugiu sigur pentru Maduro. Articolul se bazează pe interviuri cu aproape 20 de persoane, multe dintre ele vorbind sub protecția anonimatului din cauza sensibilității discuțiilor. Relatările conturează un efort diplomatic global, desfășurat pe parcursul mai multor luni, menit să-l împingă pe liderul venezuelean spre exil.
În acest interval, Maduro a respins în mod repetat posibile „rampe de ieșire”, chiar și atunci când semnalele din partea Washingtonului deveneau tot mai clare. Loviturile navale americane împotriva ambarcațiunilor suspectate de narcotrafic și retorica tot mai dură a oficialilor americani indicau o escaladare iminentă. Chiar și cu puțin timp înainte de operațiunea finală, Maduro ar fi primit un ultim avertisment, potrivit unor surse. L-a ignorat.
În paralel, administrația Trump lucra la un plan pentru perioada de după Maduro. În mod surprinzător, atenția s-a îndreptat către vicepreședinta Delcy Rodríguez, o figură-cheie a regimului, sancționată anterior de Statele Unite. Această schimbare de abordare a venit pe fondul scepticismului crescând față de lidera opoziției, María Corina Machado, pe care Washingtonul o susținuse ani de zile. Potrivit unor evaluări interne, Machado nu ar fi reușit să câștige sprijinul armatei – un factor decisiv în Venezuela.
O analiză clasificată a CIA, prezentată președintelui Trump, ar fi concluzionat că loialiștii lui Maduro aveau șanse mai mari să mențină stabilitatea decât opoziția. La recomandarea principalilor săi consilieri, Trump ar fi decis că Rodríguez este cea mai viabilă opțiune pentru conducerea țării într-o perioadă de tranziție. Deși cunoscută public ca o susținătoare ferventă a chavismului, în discuții private Rodríguez era percepută diferit, inclusiv de reprezentanți ai industriei petroliere americane. Ea a fost descrisă drept pragmatică, neideologică și dispusă la cooperare.
Nu există indicii că Rodríguez ar fi fost informată despre planurile americane de a-l înlătura pe Maduro sau despre faptul că era văzută ca succesoare. Vaticanul a avut de mult timp un rol de mediator în relația cu Venezuela. Papa Leo al XIV-lea a avertizat în repetate rânduri împotriva folosirii forței, pledând pentru dialog. Rusia, la rândul ei, a văzut în Venezuela un punct strategic în America Latină. Însă sprijinul Moscovei pentru Caracas a scăzut în ultimii ani, pe fondul concentrării asupra războiului din Ucraina. Oferta de azil pentru Maduro a fost interpretată de unii analiști ca parte a unui efort mai amplu de recalibrare a relațiilor cu Washingtonul.
Potrivit documentelor, Parolin a sugerat stabilirea unui termen-limită pentru plecarea lui Maduro și garanții pentru familia acestuia. Apelurile sale la prudență nu au fost însă urmate. Casa Albă a decis că timpul negocierilor se încheiase. De la plecarea lui Maduro, Delcy Rodríguez a încercat să își consolideze autoritatea, într-un peisaj politic fragmentat. Semnalele au fost amestecate: eliberarea unor deținuți politici și reluarea exporturilor de petrol către SUA au fost contrabalansate de arestări și demonstrații de forță ale aparatului de securitate.
Administrația Trump susține că decizia de a colabora cu autoritățile interimare a fost corectă, invocând cooperarea rapidă cu Washingtonul. La Vatican, Papa Leo a avertizat recent că diplomația bazată pe dialog riscă să fie înlocuită de una bazată pe forță.
„Războiul revine în actualitate”, a spus el, „iar dorința de confruntare se răspândește.”