Ernest Oberlander, fost director MNIR
Furtul tezaurului reprezintă subiectul principal al acestui articol. Fostul director al Muzeului Național de Istorie, Ernest Oberlander, a relatat recent despre circumstanțele furtului obiectelor dacice din aur, împrumutate Muzeului Drents din Țările de Jos. Într-un interviu acordat pentru RTL, preluat de 31mag.nl, Oberlander a susținut că partea olandeză a mințit în privința măsurilor de securitate, afirmând că, contrar acordului stabilit, securitatea nu a fost la nivelul așteptat. "Au mințit", a declarat acesta, subliniind că sticla antiefracție promisă pentru vitrine nu a fost instalată corespunzător, iar coiful a fost furat după doar două lovituri de ciocan.
„A fost un an întunecat. Îmi revin încet-încet datorită medicamentelor”, a mărturisit Oberlander, evidențiind impactul emoțional al jafului asupra sa. Potrivit acestuia, decizia de a împrumuta artefactele către Muzeul Drents a fost motivată de un sentiment pozitiv față de Olanda, afirmând: „Iubesc poporul olandez și am vrut să împărtășesc moștenirea românească cu lumea.” Pregătirea pentru expoziție a fost descrisă ca fiind meticuloasă, iar muzeul părea a fi cel mai bine protejat dintre toate instituțiile la care au fost împrumutate piesele.
În ciuda sistemelor avansate de alarmă, hoții au reușit să pătrundă în muzeu printr-o mică deschizătură, subliniind astfel probleme de securitate neprevăzute în planul oficial. După jaf, autoritățile olandeze au reținut trei suspecți principali, însă coiful de la Cotofenești și cele trei brățări de aur rămân dispărute. Într-o încercare de a recupera bunurile, omul de afaceri olandez Alex van Breemen a oferit o recompensă substanțială de 250.000 de euro pentru informații utile.
Muzeul Drents nu a făcut declarații detaliate legate de calitatea sticlei folosite în vitrinele de expunere, afirmând doar că a respectat toate condițiile de asigurare convenite și a împărtășit informațiile necesare colegilor români. Această situație ridică întrebări grave despre standardele de securitate implementate în muzee, mai ales când este vorba de artefacte de o asemenea valoare istorică și culturală.
Criticii acuză că gestionarea muzeului olandez a fost defectuoasă, punând în pericol nu doar patrimoniul românesc, ci și credibilitatea instituțiilor culturale. Experți în securitate muzeală subliniază că, în astfel de cazuri, măsurile preventive trebuie să fie prioritizate, iar transparența în comunicarea cu partenerii internaționali este esențială. Conform unui raport din 2025 publicat de Ministerul Culturii, furturile de artefacte culturale au crescut cu 15% în întreaga Europă, ceea ce evidențiază o problemă sistemică în protecția patrimoniului.
Această situație subliniază nevoia urgentă de a revizui și îmbunătăți protocoalele de securitate la nivel internațional, în special în colaborarea dintre muzee. Furtul tezaurului dacic a stârnit un val de reacții în rândul experților și autorităților, care caută soluții pentru a preveni astfel de incidente în viitor.
Următoarele săptămâni vor fi cruciale pentru cazul de la Muzeul Drents, iar autoritățile române și olandeze trebuie să colaboreze pentru a rezolva această problemă și a recupera bunurile dispărute.